Te întorci în România cu acte de stare civilă netranscrise: cum deblochezi buletinul, şcoala şi alocaţia

Transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă eliberate de autorităţile străine şi înscrierea menţiunilor primite din străinătate (Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, art. 41; H.G. nr. 255/2024 — norme metodologice; Regulamentul (UE) 2016/1191)

Verificat la 19.08.2026

Regulă aplicată diferit de la caz la caz

Regula de drept e clară, dar sursele şi practica nu spun acelaşi lucru. Fişa actuală a serviciului de pe hub.mai.gov.ro numără termenul de 6 luni de la înregistrarea actului la autoritatea străină, în timp ce o pagină mai veche a MAI vorbeşte încă de 6 luni „de la întoarcerea în ţară”; niciuna nu publică o sancţiune explicită pentru întârziere, deşi legea prevede contravenţii. La ghişeu, unele primării cer în continuare traducere legalizată sau chiar apostilă pentru acte franceze şi italiene, deşi Regulamentul (UE) 2016/1191 le scuteşte. Ghidul spune regula de drept şi marchează unde practica se abate de la ea; decizia aparţine autorităţii, iar calea de contestaţie este descrisă.

Răspuns rapid

Te-ai întors în România după ani buni în Franţa sau în Italia, cu doi copii născuţi acolo, cu o căsătorie încheiată la mairie sau la comune şi, uneori, cu un divorţ pronunţat de o instanţă străină.

Ce este

Cine poate beneficia

Verifică situația mea

Documente necesare

Ce trebuie să faci, pas cu pas

Cât durează

Cât costă

Ce se întâmplă după depunere

Ce faci dacă este refuzat sau blocat

Primul lucru: refuzul transcrierii se motivează, spune legea. Nu accepta un „nu se poate” spus peste ghişeu — cere refuzul în scris, cu temeiul legal şi cu data. Blocajele cele mai frecvente la dosarele restante şi remediul lor: — ţi se cere apostilă pe un act francez sau italian: e contrar Regulamentului (UE) 2016/1191; scrie asta în cerere, cu trimitere la regulament, şi vezi ghidul despre apostilă; — ţi se cere traducere legalizată deşi ai formular standard multilingv: acelaşi regulament, acelaşi răspuns scris; — extras străin în formă scurtă, fără părinţi: cere de la mairie sau de la comune forma completă şi redepune; — divorţ străin neînscris, care blochează o transcriere sau o rectificare: rezolvă întâi menţiunea, cu certificatul european al hotărârii; — nume scrise diferit în acte: adu toate documentele care arată identitatea persoanei şi cere lămurirea în scris; pentru actele româneşti eronate, calea este rectificarea, nu o transcriere nouă; — eşti trimis de la o primărie la alta: cere să ţi se indice în scris temeiul competenţei. Pentru transcriere, competenţa e a primăriei de domiciliu, a ultimului domiciliu ori a Sectorului 1; pentru menţiuni, a primăriei care are actul în păstrare. Căile formale, cu termenele lor: plângere prealabilă la autoritatea care a refuzat — primarul, respectiv şeful misiunii diplomatice — în 30 de zile de la comunicarea refuzului, potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ; dacă răspunsul e negativ sau nu vine în 30 de zile, acţiune la secţia de contencios administrativ a tribunalului, în termen de 6 luni. În paralel, gratuit şi fără efect asupra termenelor: petiţie la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (DEPABD), care coordonează metodologic starea civilă, sau la Departamentul Consular al MAE pentru dosarele depuse la consulat. Petiţiile se soluţionează, ca regulă, în 30 de zile. Dacă tăcerea se prelungeşte peste termenul maxim de 90 de zile publicat de MAI, trimite o solicitare scrisă cu numărul de înregistrare al dosarului şi cere stadiul, apoi foloseşte răspunsul (sau lipsa lui) ca punct de plecare pentru plângerea prealabilă. Decizia finală aparţine primarului, sub controlul instanţei de contencios administrativ. În practică, majoritatea refuzurilor la dosarele românilor întorşi din Franţa şi din Italia se rezolvă cu hârtia corectă şi cu textul regulamentului european pus pe masă, nu în sala de judecată.

Greșeli frecvente

— Să începi cu naşterile şi să laşi căsătoria la urmă. Dacă numele copiilor vine din căsătorie, ordinea inversă blochează dosarele copiilor. — Să te muţi în ţară fără să iei actele în forma completă. Copie intégrale, extrait plurilingue, estratto su modello internazionale — se obţin mult mai greu după ce ai închis contractele şi ai plecat din localitate. — Să crezi că transcrierea se depune la primăria unde te-ai născut. Competenţa urmează domiciliul (ori ultimul domiciliu, ori Sectorul 1). Locul naşterii contează doar pentru menţiuni, care se scriu pe actul aflat acolo. — Să amâni transcrierea naşterii „până se aşază lucrurile”. Alocaţia se plăteşte retroactiv cel mult 12 luni; restul se pierde, iar între timp copilul nu are CNP. — Să ţii copilul acasă până apare certificatul românesc. Şcoala nu depinde de transcriere: metodologia prevede înscrierea pe baza datelor declarate de părinte pentru copiii fără certificat de naştere, iar echivalarea studiilor se cere separat, la inspectorat. — Să plăteşti apostilă şi traduceri pentru acte franceze sau italiene care sunt scutite prin Regulamentul (UE) 2016/1191. La patru-cinci acte, suma nu e mică. — Să duci hotărârea de divorţ fără certificatul european prevăzut de Regulamentul 2201/2003, respectiv 2019/1111. Fără el, dosarul se întoarce. — Să trimiţi o rudă cu o procură generală sau, mai rău, fără procură. Pentru transcriere e nevoie de procură specială, care numeşte exact actul; iar cine a redobândit cetăţenia depune numai personal. — Să iei certificatele fără să le citeşti la ghişeu. Numele scrise greşit şi diacriticele pierdute se corectează prin rectificare, şi e mult mai bine să ceri asta pe loc decât peste ani, când certificatul e deja folosit la şcoală, la bancă şi la notar.