Ţepe şi costuri reale în Franţa: rendez-vous-uri vândute, chirii plătite în gol şi ce costă cu adevărat primele trei luni

Ghidul acesta nu descrie o procedură, ci piaţa care s-a format în jurul procedurilor: oameni şi site-uri care încasează bani pentru lucruri gratuite, pentru locuinţe care nu există sau pentru locuri de muncă imaginare. Termenii în franceză, aşa cum îi întâlneşti la ghişeu, în presă şi în comunicatele prefecturilor: — «revente de créneaux de rendez-vous en préfecture» — revânzarea sloturilor de programare la prefectură. Un răspuns al Ministerului de Interne la întrebarea scrisă nr. 10195 din Adunarea Naţională (legislatura a 17-a) confirmă termenul folosit de deputat: termenele lungi «ont conduit au développement d'un commerce illégal de créneaux de rendez-vous». Ministerul răspunde că au fost luate măsuri încă de la crearea platformei împotriva captării sloturilor în scop de revânzare: documente provizorii de şedere pe ANEF, notificări automate de expirare, aplicaţia «RDV préfecture» din 2023 şi modificarea modalităţilor de primire în Seine-Saint-Denis tocmai ca să oprească tentativele de revânzare frauduloasă. — «faux sites administratifs» — site-urile care imită administraţia. SignalConso, serviciul public al DGCCRF, scrie că majoritatea demersurilor administrative sunt gratuite şi că numeroase site-uri le facturează fraudulos; estimarea DGCCRF citată acolo este de circa un milion de persoane păcălite pe an şi 150 de milioane de euro încasaţi nejustificat. — «escroquerie à la location» — înşelăciunea la închiriere: anunţul fals, plata cerută înainte de vizionare, actele cerute înainte de a vedea locuinţa. — «marchand de sommeil» — literal «negustor de somn»: proprietarul care închiriază foarte scump locuinţe nedecente, cu insalubritate, supraaglomerare organizată şi împărţiri abuzive ale apartamentelor, punând locatarii în pericol. Definiţia este a ministerului care răspunde de locuire. — «placement payant» — plasarea contra cost, adică agenţia sau «intermediarul» care cere bani candidatului. Este infracţiune, nu practică comercială discutabilă. Mecanismul e mereu acelaşi: între tine şi un serviciu public gratuit se strecoară cineva care vinde accesul, graba sau liniştea. Nu se vinde dreptul; se vinde impresia că fără el nu ajungi la ghişeu.

Canalele oficiale şi cele de sesizare nu sunt rezervate cuiva anume. Concret, pe fiecare dintre ele: — Rendez-vous la prefectură şi demersurile ANEF: platforma oficială este administration-etrangers-en-france.interieur.gouv.fr, iar Centrul de Contact Cetăţeni al Direcţiei generale a străinilor răspunde la 0806 001 620, număr gratuit. Prefecturile organizează «points d'accueil numérique» — puncte unde eşti ajutat gratuit să depui dosarul online, aşa cum arată pagina prefecturii Rhône. — THESEE, platforma de semnalare a înşelăciunilor la închiriere: pagina Service-Public.fr precizează că orice persoană, majoră sau minoră, indiferent de naţionalitate, poate semnala; poţi semnala şi anonim, cu o simplă adresă de e-mail. Condiţiile sunt cumulative: să nu te fi întâlnit fizic cu escrocul şi să ţi se fi cerut bani (nu e nevoie să fi plătit efectiv). — Plângerea penală: Service-Public.fr scrie că serviciile de poliţie sau de jandarmerie «sont obligés d'enregistrer votre plainte» dacă eşti victima unei infracţiuni, indiferent de competenţa teritorială, şi că depunerea plângerii este gratuită. — SignalConso: serviciu public gratuit al DGCCRF, în care poţi semnala anonim sau nu; întreprinderea semnalată este informată, iar semnalarea intră în baza de date a represiunii fraudelor. — Inspecţia muncii: pagina Service-Public.fr arată că salariatul nu are obligaţia să îşi anunţe angajatorul şi nu poate fi sancţionat pentru că a contactat inspecţia muncii. — Signal Logement (fostul Histologe), serviciu public al ministerului care răspunde de locuire: se adresează locatarilor, dar şi proprietarilor ocupanţi, apropiaţilor sau profesioniştilor de teren care se confruntă cu o locuinţă în stare proastă. — Contul bancar: procedura «droit au compte» de la Banque de France este deschisă oricărei persoane domiciliate în Franţa, fără condiţie de naţionalitate, dacă nu deţii deja un cont individual. Iar pentru partea de şedere, încă o dată, ca să nu plăteşti pentru ea: pentru un cetăţean UE care vine să muncească, cartea de şedere nu este obligatorie şi se eliberează gratuit, cererea făcându-se online pe ANEF. Situaţia se schimbă pentru un membru de familie din afara UE — acolo dosarul la prefectură chiar există, şi tot acolo apare cel mai des piaţa de rendez-vous-uri.

Răspunde în ordine, sincer. Fiecare punct se termină într-o consecinţă. 1. Ţi se cere bani pentru o programare la prefectură, la consulat sau pentru o «convocation»? Atunci ai în faţă exact piaţa de revânzare a sloturilor. Prefectura Gironde a comunicat că «aucune convocation ne peut être remise par des tiers en échange de paiement» şi că niciun magazin şi niciun cybercafé nu este abilitat să elibereze convocări. Nu plăteşti, iar plata deja făcută nu îţi dă niciun drept la ghişeu. 2. Eşti cetăţean român şi ţi s-a spus că «trebuie» să îţi scoţi permis de şedere ca să lucrezi? Verifică înainte să plăteşti pe cineva: pentru cetăţeanul UE, cartea de şedere nu este obligatorie şi este gratuită. Dacă totuşi o ceri, cererea se depune singur, pe ANEF. 3. Site-ul pe care eşti gata să plăteşti se termină în «.gouv.fr»? DGCCRF precizează că site-urile administraţiei franceze se termină invariabil în «.gouv.fr» sau «.fr» şi niciodată în «.gouv.org», «.gouv.com» sau «-gouv.fr». Dacă nu se termină aşa, închizi pagina şi cauţi procedura pe service-public.fr, care indică site-ul oficial şi costul real al fiecărei formalităţi. 4. Ţi se cere să plăteşti ceva înainte de a vizita locuinţa sau înainte de semnarea contractului? Service-Public.fr enumeră printre semnele înşelăciunii online tocmai preţul mult sub piaţă, refuzul proprietarului de a te întâlni şi banii ceruţi înainte de semnarea contractului. Un transfer făcut înainte de vizionare este, practic, un transfer pierdut. 5. Proprietarul îţi cere acte care nu apar în lista legală — extras de cont, card bancar, cazier, dosar medical, cec de rezervare? Lista pieselor justificative este închisă prin decretul nr. 2015-1437 şi art. 22-2 din legea nr. 89-462; ce nu e pe listă este interzis şi expune proprietarul la 3 000 € amendă (15 000 € pentru o persoană juridică). 6. Ţi se cere garanţie mai mare de o chirie (locuinţă nemobilată) sau de două chirii (mobilată), fără cheltuieli? Suma cerută depăşeşte plafonul legal. Garanţia se plăteşte la semnarea contractului, nu ca «rezervare». 7. Locuieşti fără contract pe numele tău, într-o cameră subînchiriată? Subînchirierea are nevoie de acordul scris al proprietarului şi asupra chiriei, iar chiria pe metru pătrat nu poate depăşi ce plăteşte locatarul principal. Fără acord, cel care subînchiriază de la tine, sau tu, rămâneţi «occupant sans droit ni titre», fără niciun raport juridic cu proprietarul. 8. Ţi se cere bani pentru un loc de muncă, pentru un «contract», pentru «taxa de dosar» sau pentru cazare legată de job? Art. L5321-3 din Code du travail interzice orice retribuţie cerută celui care caută de lucru; art. L5324-1 prevede şase luni de închisoare şi 3 750 € amendă. Nu este negociabil şi nu depinde de cât de convingător e omul. 9. Locuinţa are sub 9 m² sau sub 2,20 m înălţime, nu are apă caldă, WC interior, încălzire sau instalaţie electrică fără pericol? Nu este locuinţă decentă în sensul decretului nr. 2002-120, oricât ai plăti. De aici începe discuţia despre «marchand de sommeil», nu de la mizerie în general. 10. Ai plătit deja? Trece la partea de dovezi şi de sesizare: pentru înşelăciunea la închiriere prin internet, termenul de prescripţie citat de Service-Public.fr este de şase ani de la ultimul act fraudulos. Nu e prea târziu doar pentru că ţi-e ruşine.

Pentru dosarul de închiriere, actele pe care proprietarul le poate cere sunt limitate prin decretul nr. 2015-1437. Pe scurt, ce este permis: — un singur act de identitate valabil (carte de identitate franceză sau străină, paşaport, permis de conducere); — o dovadă de domiciliu, dintr-o listă: ultimele trei chitanţe de chirie (quittances), o atestare de găzduire, o atestare de alegere de domiciliu sau ultimul aviz de taxă funciară; — una sau mai multe dovezi de situaţie profesională: contract de muncă, extras de registru al comerţului, card profesional, card de student; — una sau mai multe dovezi de resurse: avize de impunere, ultimele trei fluturaşi de salariu, situaţii contabile, dovezi de prestaţii sociale, acte de proprietate, simulare de ajutor de locuinţă. Ce nu e pe listă este interzis. Dacă ţi se cere altceva, cererea e nelegală şi sancţionabilă cu 3 000 € (15 000 € pentru o societate), amenda fiind pronunţată de prefect după ce proprietarul este informat. Ca să plăteşti mai puţin la intrare, două instrumente gratuite: garanţia Visale de la Action Logement — «caution locative gratuite», cerută pe visale.fr înainte de semnarea contractului, care acoperă chiriile neplătite (până la 36 de luni în parcul privat) şi degradările locative în limita a două chirii; şi, dacă banca îţi refuză deschiderea contului, procedura «droit au compte» la Banque de France, cu formularul, atestarea de refuz a băncii, un act de identitate şi o dovadă de domiciliu mai recentă de trei luni. Dacă ai fost deja păgubit, dovada e tot ce contează. Strânge, înainte să dispară: — anunţul (captură de ecran cu adresa paginii, data şi preţul), conversaţiile pe WhatsApp, SMS, e-mail, în întregime, nu doar fragmentul care te enervează; — dovada plăţii: ordinul de transfer, chitanţa, extrasul de cont cu IBAN-ul destinatarului, codul de transfer dacă ai trimis prin serviciu de remitere de bani; — identitatea pretinsă a celuilalt: numele, numărul de telefon, copia actului trimis de el, adresa locuinţei sau a «biroului»; — pentru muncă: numele societăţii, SIRET dacă îl ai, locul efectiv de muncă, orele lucrate, numele colegilor, orice bon sau fişă de pontaj. Pentru sănătate, ca să nu plăteşti pe cineva: numărul de securitate socială definitiv este condiţia pentru cardul Vitale, iar Assurance Maladie precizează că «la création et l'envoi d'une nouvelle carte Vitale sont gratuits» şi că nu facturează niciodată cheltuieli de livrare. Cardul se cere din contul ameli sau pe hârtie.

1. Înainte de orice plată, verifică adresa site-ului. Administraţia franceză foloseşte «.gouv.fr» sau «.fr»; niciodată «.gouv.org», «.gouv.com» sau «-gouv.fr». Rezultatele marcate «annonce» în motorul de căutare sunt reclame plătite, nu site-uri oficiale. Punctul de plecare este service-public.fr, care listează site-urile oficiale şi costul real al fiecărui demers. 2. Ţine minte lista scurtă a site-urilor oficiale de care ai nevoie în primele luni: ameli.fr (asigurare de sănătate, card Vitale), impots.gouv.fr (impozite), caf.fr (prestaţii familiale şi de locuinţă), ants.gouv.fr (permis de conducere, carte grise, acte de identitate), administration-etrangers-en-france.interieur.gouv.fr (ANEF, şedere), visale.fr (garanţie locativă), signal.conso.gouv.fr (semnalări la represiunea fraudelor). 3. Programarea la prefectură se ia doar de pe site-ul prefecturii departamentului tău sau din aplicaţia oficială. Este gratuită. Dacă nu găseşti sloturi, sună la Centrul de Contact Cetăţeni, 0806 001 620 (gratuit), şi cere un «point d'accueil numérique». Nu cumpăra slot şi nu accepta «convocări» de la terţi: prefecturile precizează că niciun comerciant şi niciun cybercafé nu este abilitat să le elibereze. 4. Pentru locuinţă, ordinea corectă este: vezi locuinţa, ceri contractul de închiriere şi actul de identitate al proprietarului, semnezi, faci état des lieux d'entrée, apoi plăteşti. Garanţia se plăteşte la semnare. Orice plată cerută înainte de vizionare, «ca să rezervi», iese din cadrul legal. 5. La semnare, ceri şi păstrezi: contractul semnat de ambele părţi, état des lieux d'entrée semnat, chitanţe de chirie (quittances) lunare, dovada asigurării de locuinţă. Asigurarea împotriva riscurilor locative este obligatorie pentru locatar, iar atestarea se predă la înmânarea cheilor şi apoi anual, la cererea proprietarului. 6. În prima lună de muncă, verifică pe fluturaşul de salariu (bulletin de paie) trei linii: mutuelle de întreprindere — angajatorul trebuie să suporte cel puţin 50 % din cotizaţie; rambursarea a 50 % din abonamentul de transport public; şi orele reale. Dacă lipsesc, întrebi angajatorul în scris. 7. Deschide-ţi contul bancar şi cere cardul Vitale. Dacă banca refuză contul, ceri atestarea de refuz şi mergi pe «droit au compte»: Banque de France desemnează o bancă în 24 de ore, iar aceasta deschide contul în trei zile dacă ai depus toate actele. 8. Depune cererea de ajutor de locuinţă la Caf imediat ce ai contractul. Dreptul se deschide, ca regulă, din luna următoare intrării în locuinţă, iar plăţile se fac cu o lună în urmă; cererea depusă târziu nu se recuperează retroactiv. 9. Dacă ai fost păcălit, sesizează pe canalul potrivit, în aceeaşi zi dacă se poate: — anunţ fals de închiriere, fără întâlnire faţă în faţă: semnalare pe THESEE, prin Service-Public.fr; — orice înşelăciune, inclusiv cu întâlnire faţă în faţă: plângere la comisariat sau jandarmerie, sau scrisoare către procurorul Republicii de la tribunalul judiciar; — site sau firmă care ţi-a facturat un demers gratuit ori te-a indus în eroare: semnalare pe signal.conso.gouv.fr; — agenţie sau intermediar care ţi-a cerut bani pentru un loc de muncă: plângere penală şi sesizarea inspecţiei muncii din departament; — locuinţă insalubră sau periculoasă: Signal Logement, plus numărul naţional «info logement indigne» 0806 706 806; — e-mailuri şi SMS-uri false în numele Assurance Maladie sau al fiscului: internet-signalement.gouv.fr, iar SMS-urile se retransmit la 33700. 10. Păstrează recipisa fiecărei sesizări. Nu retrage plângerea pentru că cineva îţi promite banii înapoi; promisiunea de restituire este chiar tehnica prin care se închide dosarul fără să se întâmple nimic.

Cardul Vitale: circa două săptămâni dacă îl ceri din contul ameli, cu act de identitate şi fotografie încărcate, şi circa trei săptămâni pe hârtie (pagină actualizată la 10 aprilie 2026). Condiţia prealabilă rămâne numărul de securitate socială definitiv, care se obţine prin afilierea la CPAM. Contul bancar prin «droit au compte»: Banque de France desemnează o bancă în 24 de ore; banca desemnată te informează în trei zile şi deschide contul în trei zile dacă ai depus toate actele. Scrisoarea de desemnare rămâne valabilă şase luni. Garanţia Visale: cererea se face pe visale.fr înainte de semnarea contractului, iar viza se obţine în câteva zile, după crearea contului şi depunerea actelor. Ajutorul de locuinţă la Caf: dreptul se deschide, ca regulă, din luna următoare intrării în locuinţă, iar plata se face «à terme échu», adică în luna următoare deschiderii dreptului. Practic, la un contract semnat în septembrie, primii bani nu ajung în septembrie. Garanţia locativă la plecare: restituirea în cel mult o lună de la predarea cheilor dacă starea locuinţei corespunde cu état des lieux d'entrée, şi în cel mult două luni dacă nu corespunde. Peste termen, suma creşte cu 10 % din chiria lunară fără cheltuieli pentru fiecare lună de întârziere începută. Locuinţa nedecentă: după punerea în întârziere a proprietarului prin scrisoare recomandată, Service-Public.fr indică un termen de două luni înainte de a trece la comisia departamentală de conciliere (gratuită) şi apoi la judecător. În tot acest timp chiria continuă să se plătească. Programările la prefectură: termenele diferă mult de la un departament la altul, iar tocmai ele au hrănit revânzarea de sloturi. Ministerul de Interne enumeră în răspunsul său la întrebarea nr. 10195 măsuri şi creşteri de personal, dar nu anunţă un termen ferm. Nu construi pe o dată pe care nu ai primit-o în scris. Termenul până la care mai poţi acţiona: pentru înşelăciunea la închiriere pe internet, Service-Public.fr indică şase ani de la ultimul act fraudulos. Pentru fapte de muncă, discuţia cu conseil de prud'hommes are propriile termene, în funcţie de natura cererii.

Ce este gratuit, ca să nu plăteşti de două ori: programarea la prefectură; demersurile pe ANEF; cartea de şedere «Citoyen UE/EEE/Suisse» pentru un european care munceşte (şi care oricum nu este obligatorie); crearea şi trimiterea cardului Vitale; garanţia Visale; procedura «droit au compte»; semnalările pe THESEE, SignalConso şi Signal Logement; plângerea la poliţie sau jandarmerie; consultarea inspecţiei muncii; numărul 0806 001 620 pentru ANEF şi 0806 706 806 pentru locuinţă insalubră. Ce costă cu adevărat în primele trei luni, cu plafoanele verificate: — Garanţia (dépôt de garantie): maximum o chirie lunară fără cheltuieli la nemobilat, maximum două la mobilat, plătită la semnare. — Prima chirie plus cheltuielile (charges), de regulă în avans, la începutul lunii. — Onorariile de agenţie, dacă închiriezi prin agenţie: partea locatarului nu poate depăşi nici jumătate din onorariile totale, nici plafonul pe metru pătrat de suprafaţă locuibilă — în 2026, 12,10 €/m² în zona foarte tensionată, 10,09 €/m² în zona tensionată şi 8,07 €/m² în rest, plus maximum 3,03 €/m² pentru état des lieux d'entrée. La 40 m² în zonă tensionată înseamnă cel mult circa 403 € onorarii şi 121 € état des lieux. Restul cheltuielilor (publicitate, gestiune) rămân integral în sarcina proprietarului. — Asigurarea de locuinţă (assurance habitation), obligatorie pentru locatar; dacă nu o încheii, proprietarul o poate încheia în locul tău şi îţi facturează prima majorată cu maximum 10 %, în rate lunare adăugate la chirie. — Complementara de sănătate de întreprindere (mutuelle): angajatorul suportă cel puţin 50 % din cotizaţie; restul se reţine din salariu. Aderarea este în principiu obligatorie, cu excepţii. — Transportul: angajatorul rambursează obligatoriu 50 % din abonamentul la transportul public, pe baza tarifului de clasa a doua şi a traseului cel mai scurt. În Île-de-France, forfetul Navigo Mois toate zonele costă 90,80 € pe lună de la 1 ianuarie 2026, deci rămân în sarcina ta circa 45,40 €. Ce nu costă în sine, dar te poate costa dacă alegi prost: pentru carte grise, un profesionist abilitat poate factura, peste costul certificatului, o sumă pe care o fixează liber. Nu e ilegal — dar e opţional, iar demersul îl poţi face singur pe ants.gouv.fr. Ce nu plăteşti niciodată: un rendez-vous într-un serviciu public; un «loc de muncă»; o «taxă de dosar» pentru angajare; livrarea cardului Vitale; un site care se oferă să îţi facă declaraţia de venit sau cererea de titlu pe care le poţi face gratuit pe impots.gouv.fr, respectiv ANEF.

După o semnalare pe SignalConso, întreprinderea vizată este contactată şi informată; poate răspunde, iar tu primeşti pe e-mail veştile despre ce a făcut. Semnalarea intră şi în baza de date a DGCCRF, unde acumularea de semnalări poate declanşa supraveghere sau control. SignalConso nu îţi recuperează banii. După o semnalare pe THESEE: pagina Service-Public.fr este explicită — «Le signalement n'est pas une plainte». Autorităţile sunt informate despre infracţiune, dar urmările nu îţi sunt comunicate. Dacă vrei un dosar penal pe numele tău, depui plângere separat. După o plângere penală: ceri şi păstrezi recipisa. Poliţia nu are voie să te refuze pentru că fapta s-a petrecut în alt departament. Dacă preferi, trimiţi plângerea prin scrisoare procurorului Republicii de la tribunalul judiciar. După o sesizare la inspecţia muncii: inspecţia poate controla angajatorul, dar nu tranşează litigiul tău individual — pentru bani, contractul sau concedierea, calea este conseil de prud'hommes. Dacă munca a fost nedeclarată, art. L8223-1 din Code du travail prevede, la ruperea relaţiei de muncă, o indemnizaţie forfetară egală cu şase luni de salariu, cerută în faţa prud'hommes. După o semnalare pe Signal Logement: dosarul este transmis şi orientat către serviciile competente, iar evoluţia se urmăreşte din contul creat pe platformă. În paralel, pentru marchands de sommeil, statul descrie sancţiuni penale grele — inclusiv confiscarea bunului şi interdicţia de a cumpăra imobile timp de zece ani, nerespectarea interdicţiei fiind pedepsită cu doi ani de închisoare şi 30 000 € amendă. După o cerere de restituire a garanţiei: dacă proprietarul depăşeşte termenul de o lună (sau două), suma datorată creşte cu 10 % din chiria lunară fără cheltuieli pentru fiecare lună de întârziere începută. Cererea se face în scris, cu adresa ta nouă indicată clar. Şi un lucru de igienă administrativă: după orice tentativă de fraudă în care ai dat date personale, schimbă parolele conturilor oficiale (ameli, impots, Caf) şi verifică-le. Assurance Maladie precizează că nu cere niciodată identificatori, parole, informaţii medicale sau date bancare complete, şi că mesajele legitime vin de pe domenii @ameli.fr, @assurance-maladie.fr, @info.ameli.fr sau @app.assurance-maladie.fr, iar SMS-urile de la 38663.

Nu există o singură decizie de refuzat aici, ci mai multe uşi care se pot închide. Ce faci la fiecare: Poliţia refuză să îţi ia plângerea. Serviciile de poliţie şi de jandarmerie sunt obligate să înregistreze plângerea victimei unei infracţiuni, indiferent de competenţa teritorială. Dacă totuşi eşti refuzat, trimiţi plângerea prin scrisoare procurorului Republicii de la tribunalul judiciar — este gratuit şi nu depinde de acordul cuiva de la ghişeu. Nu găseşti niciun slot de rendez-vous. Nu cumperi. Contactezi Centrul de Contact Cetăţeni la 0806 001 620, ceri un point d'accueil numérique la prefectura ta şi păstrezi dovada fiecărei încercări (capturi de ecran cu data şi ora). Termenele diferă de la prefectură la prefectură şi ministerul nu anunţă un termen ferm; dovezile de încercări sunt ce îţi rămâne dacă ajungi să ceri asistenţă juridică. Banca îţi refuză contul. Ceri atestarea scrisă de refuz şi deschizi procedura «droit au compte» la Banque de France, care desemnează o bancă în 24 de ore. Serviciile bancare de bază sunt gratuite. Proprietarul refuză să restituie garanţia sau refuză să facă lucrările. Punere în întârziere prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire; după două luni fără răspuns pe chestiunea decenţei, comisia departamentală de conciliere (gratuită) şi apoi judecătorul, care poate reduce chiria sau suspenda plata ei până la executarea lucrărilor. Chiria se plăteşte în continuare în timpul procedurii. Angajatorul neagă orele sau plata. Inspecţia muncii poate controla, dar litigiul individual se judecă la conseil de prud'hommes. Faptul că nu ai avut contract scris nu şterge munca prestată; art. L8223-1 prevede indemnizaţia forfetară de şase luni de salariu în caz de muncă disimulată. Sesizarea nu duce nicăieri vizibil. Este posibil şi este frecvent: THESEE nu îţi comunică urmările, iar SignalConso nu recuperează bani. Asta nu face sesizarea inutilă — acumularea de semnalări este exact ce declanşează controalele — dar înseamnă că, dacă vrei banii înapoi, ai nevoie de plângere penală şi, eventual, de o acţiune civilă separată. Şi limita onestă: nicio procedură de aici nu se termină cu o promisiune. Legea prevede plafoanele şi sancţiunile de mai sus, dar decizia aparţine, după caz, procurorului, judecătorului, prefectului sau organismului sesizat. Dacă situaţia a trecut de înşelăciune şi a ajuns la muncă sub constrângere, la acte reţinute de cineva sau la cazare condiţionată de muncă, mergi la ghidul PUNTE despre exploatare şi trafic de persoane — acolo sunt numerele care răspund non-stop. Decizia finală aparţine autorităţii la care te adresezi — inspecţia muncii, poliţia, procurorul sau instanţa. Ghidul îţi arată ce prevede regula şi unde se verifică, nu ce se va decide în cazul tău.

— Să plăteşti pentru un rendez-vous. Prefecturile scriu că programarea este gratuită şi că niciun terţ nu poate elibera convocări contra plată. Banii nu se recuperează de la un intermediar care nu are nici măcar dreptul să existe pe acea piaţă, iar la ghişeu convocarea cumpărată nu valorează nimic. — Ca român, să plăteşti pe cineva pentru «permisul de şedere». Pentru cetăţeanul UE care munceşte în Franţa, cartea de şedere nu este obligatorie şi este gratuită. Cine îţi cere bani pentru ea îţi vinde o teamă, nu un serviciu. — Să confunzi un site care seamănă cu administraţia cu administraţia. Verifică terminaţia adresei: «.gouv.fr» sau «.fr», niciodată «.gouv.org» sau «.gouv.com». Un site care îţi cere 39 € pentru un formular gratuit nu devine oficial pentru că are drapel tricolor şi Marianne. — Să trimiţi bani înainte de a vedea locuinţa. Preţul mult sub piaţă, proprietarul care nu se poate întâlni niciodată, actele cerute înainte de vizionare: sunt semnele pe care Service-Public.fr le enumeră pentru înşelăciunea la închiriere. — Să accepţi o listă de acte mai lungă decât legea. Extras de cont, cec de rezervare, cazier, dosar medical: nu sunt pe lista decretului nr. 2015-1437. Cererea este sancţionabilă cu 3 000 €, iar acceptarea ei îţi dă un proprietar care ştie de la început că nu protestezi. — Să plăteşti trei chirii «garanţie». Plafonul este o chirie fără cheltuieli la nemobilat şi două la mobilat. — Să locuieşti într-o subînchiriere fără acordul scris al proprietarului. Fără acord eşti «occupant sans droit ni titre»: nu ai contract opozabil proprietarului, iar dovada de domiciliu de care ai nevoie pentru Caf, bancă sau prefectură devine fragilă. — Să plăteşti ca să obţii un loc de muncă. Este infracţiune, pedepsită cu şase luni de închisoare şi 3 750 € amendă pentru cel care cere banii. Nicio agenţie serioasă nu îţi cere bani ţie. — Să crezi că, dacă nu ai actele în regulă sau nu ai contract, nu poţi reclama. Poliţia este obligată să înregistreze plângerea; THESEE primeşte semnalări de la orice persoană, indiferent de naţionalitate; inspecţia muncii nu îţi poate anunţa angajatorul în locul tău şi nu poţi fi sancţionat pentru că ai contactat-o. — Să depui cererea de ajutor de locuinţă la Caf peste trei luni. Dreptul se deschide, ca regulă, din luna următoare intrării în locuinţă, iar plăţile se fac cu o lună în urmă; ce nu ai cerut la timp nu se recuperează. — Să nu ceri cei 50 % de la angajator pentru abonamentul de transport şi pentru mutuelle. Sunt obligaţii ale angajatorului, nu favoruri, şi se văd pe fluturaşul de salariu. — Să ştergi conversaţiile de ruşine. Fără capturi, fără ordinul de transfer şi fără anunţ, plângerea rămâne cuvântul tău contra unui număr de telefon care nu mai răspunde.