Anii lucraţi în Franţa sau Italia şi pensia din România: totalizarea pro rata temporis

Coordonarea sistemelor de securitate socială — pensii pentru limită de vârstă şi de urmaş: Regulamentul (CE) nr. 883/2004, capitolul 5, articolele 50–58 (totalizarea perioadelor şi calculul pro rata temporis) şi Regulamentul (CE) nr. 987/2009, articolele 45–50 (procedura cererii); în România, Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, aplicată de CNPP prin casele teritoriale de pensii

Verificat la 19.08.2026

Răspuns rapid

Dacă ai ani de muncă în România şi ani de muncă în Franţa sau în Italia, nu există o pensie unică, adunată la un loc şi plătită de un singur stat. Regulamentul (CE) nr.

Ce este

Cine poate beneficia

Verifică situația mea

Documente necesare

Ce trebuie să faci, pas cu pas

Cât durează

Cât costă

Ce se întâmplă după depunere

Ce faci dacă este refuzat sau blocat

Un refuz într-un dosar internaţional arată, de obicei, aşa: o perioadă nu este reţinută (nu a fost confirmată de celălalt stat), stagiul este considerat insuficient, sau un stat nu acordă nimic pentru o perioadă mai mică de un an. Primul pas, oriunde: cere decizia în scris şi citeşte-o până la capăt. Pe fiecare decizie sunt scrise organul la care se contestă şi termenul. Respectă exact termenul scris pe decizia ta — termenele diferă între state şi între tipuri de decizii, iar depăşirea lor închide calea de atac indiferent cât de întemeiată e cererea. România. Decizia casei teritoriale de pensii se contestă la organismul şi în termenul indicate în chiar cuprinsul deciziei, potrivit Legii nr. 360/2023; contestaţia se depune în scris, cu copia deciziei şi cu documentele care lipsesc din dosar (adeverinţe de vechime, adeverinţe pentru condiţii deosebite sau speciale, acte de stare civilă). Dacă răspunsul este nefavorabil, urmează instanţa competentă în materia asigurărilor sociale, tot în termenul comunicat. Decizia finală aparţine casei teritoriale de pensii, sub controlul instanţei. Franţa şi Italia. Fiecare decizie se contestă în statul care a emis-o, după procedura lui: în Franţa, recurs administrativ la casa de pensii şi apoi calea contencioasă; în Italia, ricorso administrativ la INPS şi apoi instanţa de muncă. Vezi ghidul despre căile de atac în Franţa şi ghidul despre căile de atac în Italia. Nicio instituţie românească nu poate modifica o decizie franceză sau italiană, şi invers. Situaţii frecvente şi ce se face: — o perioadă nu apare în decizie: trimite dovada ei direct instituţiei statului respectiv (fişe de salariu, buste paga, adeverinţe) şi cere revizuirea, cu copie la instituţia de contact; — stagiu considerat insuficient fără totalizare: cere în scris aplicarea articolelor 6 şi 51–52 din Regulamentul 883/2004 şi indică statele şi perioadele; — un stat refuză pentru perioade sub un an: aminteşte articolul 57 — perioadele rămân socotite la totalizare în celelalte state şi cere confirmarea că au fost comunicate; — dosarul stă fără răspuns: cere în scris instituţiei de contact stadiul şi, dacă dreptul e cert la un stat, plăţi provizorii sau avans în temeiul articolului 50 din Regulamentul 987/2009; — dacă o instituţie aplică greşit regulile europene, poţi sesiza SOLVIT, reţeaua gratuită a Comisiei Europene pentru probleme transfrontaliere; sesizarea nu suspendă însă termenele de contestaţie, deci depune întâi contestaţia.

Greșeli frecvente

— Să depui câte o cerere separată în fiecare ţară. Se depune una singură, în statul de reşedinţă, iar aceasta este valabilă pentru toate instituţiile. Cererile paralele creează dosare duble, care se blochează reciproc luni de zile. — Să nu declari deloc perioadele din străinătate. Nicio instituţie nu caută din oficiu ani despre care nu ştie. Perioadele nedeclarate rămân nefolosite, inclusiv la verificarea stagiului minim. — Să presupui că România „are” automat anii din Franţa sau din Italia, sau invers. Schimbul de informaţii porneşte de la cererea ta şi de la lista de perioade pe care o dai tu. — Să te aştepţi la o singură pensie, mai mare, plătită de un singur stat. Fiecare stat plăteşte partea lui; trei ţări pot însemna trei plăţi mici, la date diferite. — Să laşi golurile din carieră nerezolvate până în anul pensionării. Angajatorii dispar, arhivele se mută, martorii îmbătrânesc. O adeverinţă cerută cu zece ani înainte costă un drum; aceeaşi adeverinţă cerută la 65 de ani poate să nu mai fie de găsit. — Să arunci fişele de salariu franceze şi să nu descarci niciodată estratto conto de la INPS. Sunt singurele dovezi individuale ale unei luni care lipseşte din evidenţă. — Să crezi că grupa I sau grupa a II-a de muncă din România se aplică şi anilor lucraţi în străinătate, sau că munca grea din Italia se transformă în grupă românească. Sunt reguli naţionale, aplicabile numai perioadelor din statul care le prevede. — Să ceri pensie anticipată în România crezând că ea grăbeşte şi partea franceză sau italiană. Fiecare stat plăteşte când sunt îndeplinite condiţiile lui. — Să nu trimiţi certificatul de viaţă anual. Este cauza cea mai banală de oprire a plăţii unei pensii din străinătate. — Să ignori termenul scris pe decizie. Fiecare stat are termenul lui; o zi în plus şi calea de atac se închide.