IMU şi taxele locale în Italia: cine plăteşte, cine nu, şi cele două scadenţe

La IMU şi TARI nu primeşti un „refuz”, ci un act: avviso di accertamento pentru sume neplătite sau declarate greşit, ori respingerea unei cereri de rambursare sau de reducere. Actul trebuie motivat şi trebuie să indice termenul şi instanţa la care poate fi atacat. Ce faci, în ordine: 1. Citeşte anul de referinţă şi verifică-l cu chitanţele tale. Cele mai multe accertamente ale românilor sunt erori de identificare: plata făcută cu alt codice tributo, cu alt an, cu codul catastal al altei comune, sau plata unui coproprietar înregistrată doar pe numele lui. 2. Cere în scris la Ufficio Tributi al comunei anularea în autotutela, anexând dovezile. Este gratuit şi rezolvă majoritatea erorilor materiale. Atenţie: cererea de autotutelă nu suspendă termenul de contestaţie. 3. Verifică dacă comuna a respectat termenul: actul trebuie notificat până la 31 decembrie al celui de-al cincilea an următor celui în care plata trebuia făcută. Peste acest termen, dreptul comunei este stins. 4. Dacă vrei să eviţi litigiul, poţi plăti în termenul de recurs cu sancţiunile reduse la o treime (acquiescenza, comma 775). Multe comune prevăd şi accertamento con adesione în regulamentul lor: verifică regulamentul, pentru că adesione suspendă termenul de contestaţie. 5. Contestaţia propriu-zisă: ricorso la Corte di giustizia tributaria di primo grado din provincia comunei, în 60 de zile de la comunicarea actului, cu termenul suspendat între 1 şi 31 august. Sub un anumit prag valoric te poţi prezenta singur; peste el, asistenţa unui apărător abilitat este obligatorie. Detaliile procedurii, pragurile şi costurile sunt în ghidul despre căile de atac în Italia. 6. Poţi cere suspendarea executării actului odată cu recursul, dacă plata ţi-ar produce un prejudiciu grav şi ireparabil. Fără cerere de suspendare, obligaţia de plată curge mai departe. 7. Pentru probleme de comportament administrativ (răspunsuri care nu vin, ghişee care refuză să înregistreze o cerere) există difensore civico, acolo unde comuna sau regiunea are unul; e gratuit şi nu înlocuieşte recursul. Decizia finală aparţine comunei în faza administrativă şi instanţei fiscale în faza contencioasă. Nu lăsa termenul de 60 de zile să treacă aşteptând un răspuns la autotutelă: după el, actul devine definitiv chiar dacă era greşit.

— Să crezi că rezidenţa singură dă scutirea. Legea cere două lucruri simultan: să fii înscris la anagrafe în acel imobil ŞI să locuieşti efectiv acolo. Rezidenţa declarată la o adresă în care nu stai nu ţine la un control; comunele încrucişează consumurile de utilităţi cu declaraţiile. — Să crezi că familia despărţită între două locuinţe strică automat scutirea. Textul iniţial cerea şi rezidenţa nucleului familial, dar Curtea Constituţională a eliminat această condiţie prin sentinţa 209/2022. Dacă ţi s-a refuzat scutirea pe acest motiv pentru anii de după sentinţă, motivul nu mai stă în picioare — cere-o în scris şi contestă. — Să ignori TARI ca chiriaş până când vine scrisoarea de restanţe. Comuna nu ştie că locuieşti acolo dacă nu depui declaraţia. Când află, cere anii trecuţi, cu sancţiuni. — Să pleci din apartament fără să depui declaraţia de cessazione la TARI. Taxa curge mai departe pe numele tău, uneori ani, până ajunge la executare. — Să sari peste 16 iunie pentru că „oricum plătesc tot în decembrie”. Acconto e o obligaţie de sine stătătoare; neplata lui se sancţionează separat, chiar dacă în decembrie plăteşti totul. — Să cauţi „cota IMU în Italia” pe internet şi să aplici o cifră găsită într-un articol. Cotele se votează comună cu comună, în marja legală, şi se schimbă de la an la an. Singura sursă validă e delibera comunei tale. — Să plăteşti F24 cu codul tributo greşit sau cu codul catastal al altei comune. Banii pleacă, dar nu ajung unde trebuie, iar peste patru ani primeşti accertamento pentru o sumă pe care ai plătit-o. Se repară, dar cu cerere scrisă şi cu timp pierdut. — Să crezi că, mutat înapoi în România, nu mai datorezi nimic pentru apartamentul din Italia. Din momentul pierderii rezidenţei şi a locuirii efective, se aplică cota pentru imobile diferite de locuinţa principală, integral. — Să presupui că orice pensie încasată în România dă dreptul la reducerea de 50 %. Legea cere o pensie obţinută în regim de convenţie internaţională cu Italia, adică prin totalizarea perioadelor italiene şi străine, iar Ministerul a confirmat interpretarea prin Risoluzione 5/DF din 2021. Depune autocertificarea la comună; fără ea, reducerea nu se aplică singură. — Să confunzi impozitul românesc pe clădiri cu IMU. Sunt impozite diferite, plătite în ţări diferite, pentru imobile diferite. Pentru imobilele din România, ca rezident fiscal italian, intervine IVIE: vezi ghidul despre bunurile deţinute în România.