Exploatare şi trafic de persoane în Franţa şi Italia: numerele care răspund, actul care îţi este luat şi ce costă fiecare drum

Există un cuvânt legal pentru ceea ce ţi se întâmplă, şi are efecte practice: dacă situaţia ta intră în definiţia din lege, se deschid programe de asistenţă şi protecţie care nu se deschid pentru o simplă neplată a salariului. ÎN ITALIA, trei articole din Codul penal contează. Art. 603-bis — intermediazione illecita e sfruttamento del lavoro, cunoscut ca legea împotriva caporalatului. Pedepseşte pe cine recrutează oameni ca să îi dea la muncă la terţi în condiţii de exploatare, profitând de starea lor de nevoie, şi pe cine îi foloseşte, îi angajează sau îi ţine la muncă în asemenea condiţii: închisoare de la 1 la 6 ani şi amendă de la 500 la 1.000 de euro pentru fiecare lucrător recrutat; dacă fapta se face cu violenţă sau ameninţare, de la 5 la 8 ani. Legea listează chiar ea ce înseamnă indice de exploatare, şi merită citit rând cu rând, pentru că e oglinda multor vieţi: plata repetată a unor salarii vădit diferite de contractele colective sau disproporţionate faţă de munca prestată; încălcarea repetată a normelor privind programul de lucru, pauzele, repausul săptămânal, concediul; încălcări ale normelor de securitate şi igienă; supunerea lucrătorului la condiţii de muncă, la metode de supraveghere sau la situaţii de cazare degradante. Nu trebuie să fii încuiat undeva. Ajunge una dintre aceste condiţii. Art. 600 — riduzione o mantenimento in schiavitù o in servitù: cine ţine o persoană într-o stare de supunere continuă, obligând-o la prestaţii de muncă sau sexuale, la cerşit ori la activităţi ilicite, se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 20 de ani. Legea spune că supunerea are loc când se ajunge la ea prin violenţă, ameninţare, înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de o situaţie de vulnerabilitate ori de necesitate. Art. 601 — tratta di persone: recrutarea, transportul, găzduirea unei persoane aflate în condiţiile de la art. 600, sau aducerea ei în acele condiţii prin înşelăciune, violenţă, ameninţare, abuz de autoritate ori profitând de vulnerabilitate, ca să fie obligată la muncă, la cerşit sau la altceva. Tot de la 8 la 20 de ani. ÎN FRANŢA, definiţiile sunt în Codul penal şi sunt explicate în circulara de politică penală a Ministerului Justiţiei din 22 ianuarie 2015 privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane. Art. 225-13 — obţinerea de la o persoană a cărei vulnerabilitate sau stare de dependenţă este vizibilă ori cunoscută a unor servicii neplătite sau plătite vădit sub valoarea muncii: 5 ani de închisoare şi 150.000 de euro amendă. Art. 225-14-1 — travail forcé: constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să presteze muncă fără plată sau pentru o plată vădit fără legătură cu munca făcută: 7 ani şi 200.000 de euro. Art. 225-14-2 — réduction en servitude: aceeaşi faptă, comisă în mod obişnuit, asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate sau stare de dependenţă este vizibilă ori cunoscută: 10 ani şi 300.000 de euro. Art. 225-4-1 — traite des êtres humains: recrutarea, transportul, transferul, găzduirea sau primirea unei persoane în scop de exploatare, prin ameninţare, constrângere, violenţă ori manoperă dolosivă, prin abuz de autoritate, prin abuz de o stare de vulnerabilitate, sau în schimbul unei remuneraţii ori al promisiunii unui avantaj: 7 ani şi 150.000 de euro, cu pedepse mult mai mari în formele agravate. Circulara precizează un lucru important: consimţământul victimei este în toate cazurile indiferent şi nu îl scuteşte pe autor. Faptul că ai semnat ceva, că ai acceptat la început, că ai zis da la telefon din România, nu şterge fapta. De reţinut: aceste texte se aplică indiferent dacă munceai cu contract, fără contract, pe firmă proprie sau „la negru”. Ele privesc felul în care ai fost tratat, nu hârtiile pe care le ai.

Poţi folosi toate căile din acest ghid, ca cetăţean român, în ambele ţări. Nu ai nevoie de contract scris, nu ai nevoie de permis de şedere — ca cetăţean al Uniunii Europene nici nu ai un permis de şedere de pierdut — şi nu ai nevoie ca angajatorul să te fi declarat. ÎN ITALIA, protecţia socială pentru victime nu e rezervată extracomunitarilor, cum se crede des. Art. 18 din D.Lgs. 286/1998 (Soggiorno per motivi di protezione sociale) prevede la alineatul 6-bis că dispoziţiile articolului se aplică, în măsura în care sunt compatibile, şi cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene aflaţi în aceleaşi condiţii ca la alineatul 1. Iar alineatul 3-bis vorbeşte expres despre „stranieri” şi despre „cittadini di cui al comma 6-bis” — adică şi despre tine — ca beneficiari ai programului unic de emersione, assistenza e integrazione sociale, care asigură, în faza de tranziţie, condiţii adecvate de cazare, hrană şi asistenţă sanitară, iar apoi continuarea asistenţei şi integrarea socială. Legea mai spune două lucruri care contează: măsurile se recunosc indiferent de locul exploatării, şi se pun în aplicare pe bază consensuală şi informată — adică nu eşti obligat să accepţi. Ce nu ţi se aplică în Italia: permesso di soggiorno per casi speciali de la art. 18 alin. 4 (un an, reînnoibil). Este pentru străini din afara UE. Tu nu ai nevoie de el ca să stai în Italia. Ceea ce ai nevoie — programul de asistenţă, cazarea protejată, perioada de recuperare şi reflecţie — vine pe uşa alineatului 6-bis. Spune-i asta operatorului dacă îţi zice că articolul 18 „nu e pentru români”; alineatul are un număr, arată-i-l. Atenţie la o informaţie învechită care încă circulă: vechiul permis pentru lucrătorul care denunţa exploatarea, prevăzut de art. 22 alineatele 12-quater şi 12-quinquies din acelaşi decret, a fost abrogat prin D.L. 11 octombrie 2024 nr. 145, convertit prin Legea 9 decembrie 2024 nr. 187. Dacă un sfat de pe internet sau un cunoscut ţi-l pomeneşte, nu mai există în forma aceea. ÎN FRANŢA, situaţia e pe dos faţă de ce se aşteaptă lumea. Titlul de şedere pentru victima de trafic sau de proxenetism, prevăzut de art. L425-1 din Ceseda şi descris de fişa oficială service-public.gouv.fr, este rezervat străinilor din afara Uniunii Europene — deci nu ţie. Nu e o pierdere: tu ai deja drept de şedere ca cetăţean UE. Ce te apără în Franţa este statutul de victimă, nu actul de şedere: plângerea penală, asociaţiile de ajutorare a victimelor la care te trimite 116 006, şi dispozitivul naţional Ac.Sé, descris de Ministerul Justiţiei ca mecanism naţional de protecţie a victimelor traficului, care oferă cazare protejată persoanelor majore, franceze sau străine, aflate în pericol local şi care au nevoie de îndepărtare geografică. Textul spune explicit „françaises ou étrangères”, fără condiţie de cetăţenie. Pentru banii neplătiţi, în ambele ţări nu se cere nicio calitate specială: în Italia, orice lucrător poate cere intervenţia Inspectoratului Muncii; în Franţa, orice salariat de drept privat poate merge la conseil de prud'hommes, iar fişa oficială include expres şi lucrătorii din UE detaşaţi în Franţa.

Răspunde în ordine, sincer. Fiecare punct se termină cu o consecinţă, nu cu o părere. 1. Eşti în pericol fizic chiar acum, în această oră? Dacă da, opreşte-te aici şi sună la 112 (Italia şi Franţa) sau 17 (Franţa). Restul ghidului se citeşte după. 2. Actul tău de identitate este la tine, fizic, acum? Dacă nu este, acesta e primul lucru de rezolvat, înaintea oricărei plângeri: în Italia, cererea de control la Inspectoratul Muncii nu se ia în lucru fără copie după actul de identitate. Mergi la consulatul român pentru un document de călătorie şi, dacă poţi, depune şi plângere pentru reţinerea actului. Dacă ai măcar o fotografie a actului în telefon, spune-o din prima — schimbă ce e posibil azi. 3. Ai fost plătit mai puţin decât ţi s-a promis, cu întârziere, în plicuri, sau deloc? Dacă da, ai un drept bănesc de recuperat, separat de orice altă procedură. În Italia se cere prin richiesta di intervento la Inspettorato territoriale del lavoro; în Franţa, prin conseil de prud'hommes, unde salariile se pot cere trei ani în urmă de la data la care erau datorate. 4. Ţi se opresc bani pentru cazare, transport, „taxa de recrutare”, unelte sau mâncare, în aşa fel încât rămâi cu foarte puţin sau cu nimic? Dacă da, eşti la indiciul de exploatare din art. 603-bis Cod penal italian (retribuţie vădit diferită de contractul colectiv sau disproporţionată) sau la art. 225-13 Cod penal francez (plată vădit fără legătură cu munca). Nu mai e doar un litigiu de bani; este faptă penală şi se poate reclama ca atare. 5. Ai o datorie către angajator, recrutor sau proprietar, despre care ţi se spune că trebuie muncită înainte de a putea pleca? Dacă da, spune exact asta la telefon când suni la 800 290 290 sau 116 006. Este elementul care schimbă încadrarea către trafic şi muncă forţată, şi deschide programele de asistenţă. 6. Locuinţa în care stai ţine de angajator, iar dacă pleci de la muncă rămâi în aceeaşi noapte în stradă? Dacă da, cere de la început cazare protejată: în Italia prin programul de la art. 18 alin. 3-bis, în Franţa prin dispozitivul Ac.Sé, la care te poate îndruma 116 006. Nu depune plângere fără să fi întrebat întâi unde dormi în noaptea următoare. 7. Ţi s-a spus că, dacă vorbeşti, familia ta din România va afla, va păţi ceva, sau că îţi pierzi copiii? Dacă da, este ameninţare, şi este chiar circumstanţa listată la art. 225-4-1 din Codul penal francez (ameninţare vizând victima, familia sa sau o persoană apropiată) şi la art. 600 din cel italian. Spune-o operatorului de la telefon; nu e un amănunt, e o parte din faptă. 8. Ai muncit fără contract scris? Dacă da, nu îţi închide nicio uşă. Formularul italian de cerere de control are o rubrică dedicată exact regularizării raportului de muncă „la negru”, unde se cer perioada, locul, persoana care dădea ordine, modul şi cuantumul plăţii şi eventualii martori. Martorii sunt probă. 9. Ai copii minori cu tine, în aceeaşi situaţie? Dacă da, spune asta prima dată când suni. În ambele ţări, minoritatea schimbă atât încadrarea penală, cât şi urgenţa cu care se mişcă serviciile. 10. Vrei să te întorci în România? Dacă da, este o opţiune, nu o ratare — dar fă-o după ce ai vorbit cu 800 290 290 sau 116 006 şi cu consulatul, pentru că drepturile băneşti şi plângerea rămân valabile şi de la distanţă, iar plecarea grăbită, fără acte şi fără dovezi strânse, le face mult mai greu de urmărit.

Nimic din ce urmează nu e obligatoriu ca să suni la un număr de urgenţă. Este obligatoriu ca să obţii bani înapoi şi ca o plângere să ţină. Actul de identitate. Buletinul sau paşaportul românesc. Pentru Inspectoratul Muncii italian, copia actului este condiţie de admitere a cererii: formularul spune că în lipsa lui plângerea nu se ia în lucru. Dacă actul nu e la tine, consulatul român este cel care rezolvă lipsa; protecţia consulară în Uniunea Europeană acoperă expres pierderea documentelor de călătorie şi situaţia de victimă a unei infracţiuni. Dovezile de muncă, oricât de neoficiale ţi s-ar părea: — orice fluturaş de salariu (busta paga în Italia, bulletin de paie în Franţa), chiar şi unul singur; — extrasul de cont cu ce ai primit, sau dovada că nu ai primit nimic; — pontajul tău propriu: un caiet, o listă în telefon, poze cu ceasul la intrare şi la ieşire, zi cu zi. Formularul italian cere explicit zilele şi numărul de ore pe fiecare zi a săptămânii; — numele şi telefonul colegilor care pot confirma; formularul italian cere „eventuali testimoni” la fiecare capăt de cerere; — numele şi prenumele angajatorului sau denumirea firmei, codul fiscal al firmei, adresa sediului şi adresa locului de muncă. Fotografiază firma de pe uşă, de pe camion, de pe factură; — mesajele: WhatsApp, SMS, vocalele prin care ţi se dădeau ordine, ţi se amâna plata sau ţi se aducea aminte de datorie. Fă capturi de ecran, nu te baza că rămân în telefon. Dovezile despre condiţii: fotografii ale locuinţei, ale dormitorului comun, ale locului unde mâncaţi, ale echipamentului lipsă de protecţie. Cazarea degradantă este ea însăşi indice de exploatare în art. 603-bis. Contractul, dacă există, şi orice hârtie semnată, chiar şi una pe care nu ai înţeles-o. Fotografiaz-o oricum. Unde le ţii. Nu în casa angajatorului şi nu doar în telefon. Trimite-ţi totul pe e-mail, ţie însuţi, sau lasă un dosar la o persoană de încredere. Dacă telefonul ţi-e luat sau se pierde, dosarul tău rămâne. Pentru Franţa, în plus: coordonatele inspecţiei muncii competente, pe care angajatorul este obligat să le afişeze la locul de muncă; dacă nu sunt afişate, se găsesc prin site-ul DREETS. Serviciul care se ocupă la nivel de departament este DDETS sau DDETS-PP. Pentru Italia, în plus: formularul INL-31 Richiesta di intervento ispettivo, care există şi în versiune română pe site-ul Ispettorato Nazionale del Lavoro. Câmpurile libere pot fi completate în limba ta, dar formularul cere să completezi şi în italiană, fără să fie nevoie de traducător autorizat.

PASUL 0, comun. Alege cui spui prima dată, şi alege un moment în care nu eşti supravegheat. Sună la 800 290 290 (Italia) sau la 116 006 (Franţa). Poţi să nu îţi dai numele. Întreabă trei lucruri, în ordinea asta: unde dorm dacă plec, ce se întâmplă cu banii pe care mi-i datorează, şi ce se întâmplă dacă vorbesc. Nu semna nimic în ziua aceea. ITALIA 1. Sună la 800 290 290. Este activ 24 din 24, în toată ţara, şi Ministero dell'Interno confirmă că răspunde şi în română. Operatorul te pune în legătură cu proiectul antitratta care lucrează în zona ta. Acesta e drumul care duce la programul de la art. 18 alin. 3-bis: cazare, hrană, asistenţă medicală, apoi asistenţă continuată. Legea spune că programul se aplică pe bază consensuală — poţi întreba ce presupune şi poţi refuza o parte. 2. Recuperează-ţi actul. Dacă e reţinut, mergi la consulatul român şi cere un document. Separat, poţi depune plângere la Carabinieri sau Polizia di Stato pentru appropriazione indebita (art. 646) sau violenza privata (art. 610). Ambele sunt infracţiuni care se cercetează la plângerea persoanei vătămate, deci fără plângerea ta nu se mişcă nimic; violenza privata se cercetează şi din oficiu în cazurile agravate. 3. Pentru bani: depune Richiesta di intervento ispettivo la Ispettorato territoriale del lavoro din provincia în care se află locul de muncă. Formularul INL-31 există în română. Îl poţi duce personal la ITL sau îl poţi trimite prin poştă ori pe e-mail, cu copia actului de identitate şi cu ce dovezi ai. Bifezi rubrica 1 dacă munca era la negru, rubrica 3 pentru salarii, ore suplimentare, al 13-lea şi al 14-lea salariu, TFR. 4. În aceeaşi perioadă, protejează-ţi creanţele. Formularul te avertizează chiar el: pentru drepturile care se pot prescrie, trimite angajatorului, prin recomandată cu confirmare de primire, un act formal de punere în întârziere (messa in mora), pe care apoi îl depui la Inspectorat, ca să poată fi emisă diffida accertativa; şi depune la sediul INPS competent o plângere pentru neplata contribuţiilor, ca să întrerupi termenele de prescripţie. Un patronato sau un sindicat îţi scrie messa in mora gratuit. 5. Dacă situaţia ta ridică indicatori de trafic, legea prevede o etapă intermediară: la art. 18 alin. 3-ter, entităţile care realizează programul anunţă chestura, care eliberează o atestare nominală valabilă pentru o perioadă de recuperare şi reflecţie de 45 de zile. Este timpul în care nu trebuie să decizi nimic definitiv. FRANŢA 1. Sună la 116 006, în fiecare zi între 9:00 şi 20:00, sau scrie la victimes@116006.fr. Din străinătate: +33 1 80 52 33 76. Cere să fii pus în legătură cu o asociaţie de ajutorare a victimelor din departamentul tău şi întreabă expres de dispozitivul Ac.Sé dacă ai nevoie să pleci din zonă. 2. Pentru muncă: contactează inspecţia muncii. Fişa oficială service-public.gouv.fr spune două lucruri de reţinut: nu ai nicio obligaţie să îţi anunţi angajatorul sau un reprezentant al personalului că ai făcut-o, şi nu poţi fi sancţionat pentru că ai contactat inspecţia muncii. Serviciul competent este DDETS sau DDETS-PP din departament, sub DREETS. 3. Ştii dinainte limita: aceeaşi fişă spune că inspecţia muncii nu rezolvă litigiile individuale dintre salariat şi angajator. Ea constată încălcări şi sancţionează. Banii tăi se cer în altă parte. 4. Pentru bani: conseil de prud'hommes. Nu ai nevoie de avocat — te poţi apăra singur, poţi fi asistat de un défenseur syndical sau de un salariat din aceeaşi ramură. Salariile neplătite se cer în termen de 3 ani de la data la care erau datorate. Introducerea cererii cere un timbru fiscal electronic de 50 de euro, în afara cazului în care obţii aide juridictionnelle (verificat pe fişa oficială la 3 martie 2026). 5. Pentru faptă penală: plângere la comisariat sau la jandarmerie, sau prin scrisoare către procureur de la République de la locul faptei. Pentru reţinerea actelor, încadrarea este vol (art. 311-1 şi urm.) sau abus de confiance (art. 314-1). Pentru muncă neplătită sub ameninţare, art. 225-13, 225-14-1 sau 225-14-2. Termenul de prescripţie pentru plângere este de 6 ani de la faptă pentru furt şi de 6 ani de la descoperire pentru abuz de încredere, până la 12 ani de la faptă. ÎN AMBELE ŢĂRI, oricând: consulatul român. Protecţia consulară în UE acoperă documentul de călătorie de urgenţă când ţi-ai pierdut actele, situaţia de victimă a unei infracţiuni, accidentele şi bolile grave, arestarea şi repatrierea în situaţii de criză. Ce nu face un consulat: nu îţi plăteşte datoriile, nu îţi recuperează salariul de la angajator, nu intervine în dosarul penal sau în procesul de muncă şi nu îţi ţine locul de avocat. Îţi dă acte, îţi dă contacte, anunţă familia dacă ceri, şi te poate îndruma către avocaţi.

Telefonul: imediat. 800 290 290 răspunde 24 din 24; 116 006 răspunde între 9:00 şi 20:00, în fiecare zi. Dacă suni la 116 006 noaptea, nu îţi răspunde nimeni — pentru noapte rămâne 17 sau 112. Italia, perioada de recuperare şi reflecţie: 45 de zile, prevăzute la art. 18 alin. 3-ter din D.Lgs. 286/1998, cu atestarea nominală eliberată de chestură. Alineatul 3-quater spune că, în acest interval, nu se execută nicio măsură de repatriere faţă de persoana căreia i s-a recunoscut perioada. Italia, controlul Inspectoratului Muncii: legea nu îi fixează un termen public de răspuns către petent, iar ITL-urile lucrează în ordinea şi cu personalul pe care îl au. Nu îţi da demisia mizând pe o dată. Ce poţi face ca să nu pierzi timpul: trimite messa in mora imediat, pentru că de la ea depinde emiterea diffidei accertative, şi depune plângerea pentru contribuţii la INPS, care întrerupe prescripţia. Italia, permesso per casi speciali (relevant dacă în familia ta e cineva din afara UE): un an, reînnoibil pentru încă un an sau pentru perioada mai lungă necesară inserţiei socio-profesionale ori din motive de justiţie (art. 18 alin. 4). Franţa, prescripţia care contează pentru bani: 3 ani de la data la care salariul era datorat, pentru cererea la prud'hommes. Este cel mai important termen din tot ghidul pentru partea franceză, pentru că el curge singur, fără să te anunţe nimeni. Franţa, prescripţia penală: 6 ani de la faptă pentru furt; pentru abuzul de încredere, 6 ani de la ziua în care fapta a apărut şi a putut fi constatată, fără a depăşi 12 ani de la comitere. Procedura penală însăşi, în ambele ţări: se măsoară în ani, nu în luni, iar tu nu o controlezi. Programele de asistenţă nu aşteaptă însă procesul; ele pornesc de la evaluarea serviciilor, nu de la o condamnare.

Gratuite, verificat la 24 august 2026: — 800 290 290 (Italia): numero verde, gratuit, 24 din 24; — 1522 (Italia): gratuit de pe fix şi de pe mobil, 24 din 24; — 116 006 (Franţa): gratuit, ca şi numărul +33 1 80 52 33 76 pentru apeluri din străinătate; — 0800 800 678 (ANITP, din România) şi +4021 313 3100 din străinătate — al doilea este un număr obişnuit, plătit după tariful operatorului tău; — depunerea unei Richiesta di intervento ispettivo la ITL, în Italia; — depunerea unei plângeri penale, în ambele ţări; — asistenţa unui patronato sau a unui sindicat în Italia pentru scrisori şi dosare; — programul de asistenţă de la art. 18 alin. 3-bis, care asigură cazarea, hrana şi asistenţa sanitară. Costă: — cererea la conseil de prud'hommes în Franţa: timbru fiscal electronic de 50 de euro, în afara cazului în care obţii aide juridictionnelle (fişa oficială, verificată la 3 martie 2026). Dacă nu ai banii, cere întâi aide juridictionnelle; nu renunţa la cerere din cauza timbrului; — avocatul, dacă alegi unul. La prud'hommes nu e obligatoriu. În penal, ca parte civilă, aide juridictionnelle poate acoperi onorariul dacă te încadrezi; — documentele consulare: taxele consulare româneşti sunt publicate de Ministerul Afacerilor Externe şi variază în funcţie de document şi de urgenţă; nu îţi dăm o cifră pe care nu am putut-o verifica la sursă, întreabă consulatul la telefon înainte de drum; — transportul până la ITL, la comisariat sau la consulat, care în zonele rurale poate fi cheltuiala cea mai mare din tot dosarul. Nu plăti niciodată: „intermediari” care se oferă să îţi facă plângerea contra cost, avocaţi racolaţi la poarta şantierului, sau pe cineva care îţi cere bani ca să îţi întoarcă propriul act de identitate. Ultimul lucru nu e o taxă, e o infracţiune în desfăşurare.

În Italia, după ce ai depus richiesta di intervento: cererea merge la Inspectoratul teritorial competent, cel din provincia locului de muncă. Formularul te previne că, dacă din cerere reies elemente pentru o soluţionare amiabilă, Inspectoratul poate porni o tentativă de conciliere, prin propriul funcţionar, potrivit D.Lgs. 124/2004. Conciliere înseamnă o înţelegere pe bani, semnată; citeşte-o încet şi nu semna renunţări la ce nu ai primit încă. De asemenea, pentru prestaţiile de asigurări sociale — alocaţia pentru nucleul familial, indemnizaţia de maternitate, concediul medical — cererea poate fi trimisă la INPS sau poţi fi invitat să te adresezi tu sediului INPS competent teritorial. Tot în Italia: după messa in mora şi după control, instrumentul prin care Inspectoratul îţi poate ordona angajatorului plata este diffida accertativa per crediti patrimoniali. De aceea scrisoarea recomandată cu confirmare de primire nu e o formalitate, ci condiţia din care se naşte instrumentul. Dacă ai intrat în programul de asistenţă: legea spune că măsurile se aplică pe bază consensuală şi informată şi că sunt centrate pe victimă, cu atenţie la gen, la dizabilitate şi la minori. Ai voie să întrebi cine te găzduieşte, pe ce durată, ce se aşteaptă de la tine şi ce se întâmplă dacă te răzgândeşti. Art. 18 alin. 4 prevede că permisul pentru străinii din afara UE se revocă la întreruperea programului — pentru tine, cetăţean UE, întreruperea nu îţi afectează dreptul de şedere, dar poate opri cazarea. În Franţa, după ce ai sesizat inspecţia muncii: nu aştepta de la ea o hotărâre în favoarea ta. Fişa oficială o spune limpede — inspecţia nu rezolvă litigiile individuale. Ea poate constata, poate sancţiona, poate declanşa un control. Banii tăi vin de la prud'hommes sau dintr-o înţelegere. Nu poţi fi sancţionat de angajator pentru că ai contactat inspecţia. După plângerea penală în Franţa: primeşti un récépissé (dovada depunerii). Păstrează-l. Dosarul poate fi clasat fără urmărire; asta nu şterge nici dreptul tău la bani, nici posibilitatea de a merge mai departe ca parte civilă. În ambele ţări, ţine un jurnal: data fiecărui telefon, numele persoanei cu care ai vorbit, ce ţi-a spus, numărul de dosar dacă ţi s-a dat unul. Într-o procedură lungă, jurnalul acesta e singurul lucru pe care îl controlezi tu.

Refuzul, aici, ia rareori forma unei hârtii. Ia forma tăcerii, a unui ghişeu care spune că nu e treaba lui, sau a unui dosar clasat. Pentru fiecare formă există un pas următor. Ţi se refuză primirea plângerii la ghişeu. În Franţa, plângerea nu depinde de bunăvoinţa unui agent: o poţi trimite direct, prin scrisoare, procurorului Republicii de la locul faptei, şi ai varianta plângerii cu constituire de parte civilă. În Italia, denunţa se poate depune la orice organ de poliţie judiciară sau direct la Procura della Repubblica competentă. Dacă un ghişeu te întoarce, mergi la altul şi notează data şi numele. Nu ţi se ia cererea la Inspectoratul Muncii italian pentru că nu ai act de identitate. Nu e o şicană, e regula scrisă pe formular. Rezolvă mai întâi actul, prin consulat, şi revino. Între timp, messa in mora către angajator o poţi trimite oricum. Inspectoratul nu răspunde luni de zile. Cere în scris un riscontro despre stadiul cererii, prin PEC-ul sediului teritorial, şi cere sprijinul unui sindicat sau al unui patronato, care are canale de urmărire pe care tu nu le ai. Dacă faptele au caracter penal — indicii de la art. 603-bis, 600 sau 601 — nu depinde totul de Inspectorat: denunţul penal merge separat, la procură. Dosarul penal se clasează. În Franţa, un classement sans suite nu opreşte acţiunea ta civilă: plângerea cu constituire de parte civilă în faţa judecătorului de instrucţie şi cererea la prud'hommes rămân deschise. În Italia, arhivarea se dispune de judecător, iar persoana vătămată care a cerut să fie informată poate formula opoziţie în termenul indicat în comunicarea primită — citeşte termenul din actul care ţi se comunică, nu te baza pe amintirea altcuiva. Ţi se spune că articolul 18 „nu e pentru cetăţeni UE”. Arată alineatul 6-bis. Dacă tot nu se mişcă, sună din nou la 800 290 290 şi cere alt proiect antitratta; harta proiectelor e naţională, nu eşti legat de unul singur. Ţi se refuză cazarea protejată pentru că nu vrei să denunţi. Programul italian de la art. 18 alin. 3-bis se aplică pe bază consensuală şi informată, iar accesul se poate deschide şi pe cale socială, prin serviciile şi entităţile care realizează programul, nu doar prin procedura penală. Spune-i operatorului că ceri calea socială. Nu îţi promitem niciun rezultat. Decizia finală aparţine autorităţii competente în fiecare procedură: chestura pentru atestare şi permis, Inspectoratul Muncii pentru control şi pentru diffida accertativa, procurorul pentru urmărirea penală, instanţa pentru bani. Ce poţi controla tu este dacă cererea a fost depusă, dacă ai dovada depunerii şi dacă termenele nu au curs degeaba.

— Să pleci fără actul de identitate şi fără dovezi. E cea mai omenească reacţie şi cea mai costisitoare. Fără copie după act, Inspectoratul italian nu îţi ia cererea în lucru. Fără pontaj, fără mesaje, fără martori, salariul neplătit rămâne cuvântul tău contra cuvântului lui. O oră de fotografiat înainte de a pleca valorează mai mult decât o lună de regrete. — Să crezi că fără contract scris nu ai nimic de făcut. Formularul italian de cerere de control are o rubrică dedicată exact muncii la negru şi îţi cere martorii. Munca nedeclarată e problema angajatorului, nu vina ta. — Să suni la 1522 pentru exploatare la muncă. 1522 este pentru violenţă de gen şi stalking. Pentru exploatare şi trafic, numărul este 800 290 290 — şi este şi singurul dintre cele două care răspunde în română. — Să te bazezi pe 116 006 la ora 2 noaptea. Nu răspunde nimeni: programul e 9:00–20:00, zilnic. Noaptea, în Franţa, sunt 17 şi 112. — Să aştepţi controlul Inspectoratului fără să trimiţi messa in mora. Formularul te previne el însuşi: creanţele se prescriu, iar diffida accertativa se sprijină pe punerea în întârziere trimisă prin recomandată cu confirmare de primire. Fără ea, ai putea câştiga dreptatea şi pierde banii. — Să laşi să treacă trei ani în Franţa. Salariile se cer la prud'hommes în 3 ani de la data la care erau datorate. Termenul curge şi când tu speri că se rezolvă amiabil. — Să renunţi la prud'hommes din cauza timbrului de 50 de euro. Există aide juridictionnelle; cere-o înainte de a abandona. — Să crezi că inspecţia muncii franceză îţi ia banii înapoi. Nu asta face. Constată şi sancţionează; banii se cer la prud'hommes. — Să dai actul „ca să ţi-l ţină în siguranţă”. În Franţa, exact aşa arată abus de confiance (art. 314-1); în Italia, appropriazione indebita (art. 646). Nimeni în afară de autorităţi nu are dreptul să îţi ţină documentul. — Să crezi că, dacă ai semnat sau ai acceptat la început, nu mai poţi reclama. Circulara Ministerului Justiţiei francez spune expres că, în materie de trafic de fiinţe umane, consimţământul victimei este indiferent şi nu îl exonerează pe autor. — Să te bazezi pe permisul de la art. 22 alin. 12-quater din legislaţia italiană, pomenit încă în sfaturi vechi. A fost abrogat în 2024. — Să aştepţi de la consulat ceva ce nu poate da. Consulatul dă documente, contacte, îndrumare şi anunţă familia; nu îţi recuperează salariul, nu intervine în dosar şi nu îţi plăteşte datoriile. — Să spui totul din prima, dintr-un telefon care nu e al tău, fără să şterg apelul. Verifică cine e lângă tine şi ce rămâne în telefon.