Copilul se întoarce la şcoală în România: echivalarea anilor făcuţi în Franţa sau Italia

Echivalarea perioadelor de studii efectuate în străinătate de către inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (Metodologia aprobată prin OM nr. 7.303/2024, Monitorul Oficial nr. 1.082/30.X.2024; Legea învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, art. 115 alin. (5) lit. x); ROFUIP aprobat prin OME nr. 5.726/2024, art. 125–126)

Verificat la 19.08.2026

Regulă aplicată diferit de la caz la caz

Regula de drept este naţională şi clară: inspectoratele şcolare echivalează clasele I–XII, gratuit, în 30 de zile calendaristice. Ce nu este naţional este forma documentelor: art. 2 alin. (2) din metodologie lasă fiecare inspectorat să stabilească, prin procedură proprie, dacă cere originale, copii, traduceri autorizate şi/sau legalizate. De aici practici diferite de la un judeţ la altul — unele inspectorate cer traducere autorizată pentru orice act, indiferent de ţară, deşi CNRED nu cere traducere pentru actele redactate în franceză sau în italiană; unele pagini de inspectorat trimit încă la ordinul abrogat 5.268/2015 sau 5.638/2020. Ghidul dă regula scrisă şi îţi spune ce să întrebi în scris înainte de a plăti. Decizia aparţine inspectoratului; calea de contestaţie este descrisă.

Răspuns rapid

Sunt două instituţii şi se confundă în fiecare zi.

Ce este

Cine poate beneficia

Verifică situația mea

Documente necesare

Ce trebuie să faci, pas cu pas

Cât durează

Cât costă

Ce se întâmplă după depunere

Ce faci dacă este refuzat sau blocat

Refuzul are, de obicei, una dintre trei forme: dosarul e respins ca incomplet ori neconform; clasele sunt echivalate la un nivel mai jos decât te aşteptai; şcoala condiţionează înscrierea de examene pe care le consideri nejustificate. 1. Cere decizia în scris, cu motivare şi cu temei legal. Fără un act scris nu se poate contesta nimic. Inspectoratul este o autoritate publică şi răspunde la petiţii; cererea se înregistrează şi primeşte număr. 2. Verifică mai întâi dacă motivul e formal şi reparabil: un act din care nu rezultă clasa promovată, apostila lipsă pe un act italian, traducerea cerută de procedura judeţului. În aceste cazuri, completarea dosarului rezolvă mai repede decât orice contestaţie. 3. Dacă refuzul rămâne, calea generală este cea din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: plângere prealabilă la inspectoratul emitent, în 30 de zile de la comunicarea deciziei, prin care ceri revocarea sau modificarea ei. Autoritatea răspunde, de regulă, în 30 de zile. Dacă răspunsul este negativ sau nu vine, acţiunea se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului, în termen de 6 luni. Verifică termenele la zi, pentru că se aplică pe forma actului contestat. 4. În paralel, poţi sesiza Ministerul Educaţiei şi Cercetării (petiţie scrisă, cu copia dosarului şi a deciziei) şi poţi cere sprijinul CNRED, care, potrivit metodologiei, colaborează cu inspectoratele şi organizează sesiuni de instruire pentru persoanele care evaluează dosarele. Nu înlocuieşte contestaţia, dar deblochează interpretări greşite. 5. Dacă decizia contestată este a CNRED, nu a inspectoratului (adică priveşte o diplomă, nu ani de şcoală), termenul e altul: contestaţiile se depun la registratura Ministerului Educaţiei şi Cercetării în 45 de zile lucrătoare de la data eliberării atestatului, respectiv de la data luării la cunoştinţă a motivelor nerecunoaşterii, iar termenul de soluţionare este de 60 de zile lucrătoare. 6. Dacă nemulţumirea priveşte nivelul clasei la care copilul a fost înscris ca audient, nu ai nevoie de contestaţie: art. 125 alin. (7) din ROFUIP prevede că elevul este înscris la clasa pentru care optează părinţii, pe răspunderea acestora, asumată prin semnătură. Iar dacă a fost examinat pentru că îi lipseau actele, reexaminarea se cere în 24 de ore de la afişarea rezultatelor. Decizia finală aparţine inspectoratului şcolar, sub controlul instanţei de contencios administrativ. Până la soluţionare, copilul rămâne la şcoală, ca audient: şcolarizarea nu se suspendă pentru că dosarul e în discuţie.

Greșeli frecvente

— Să mergi la CNRED pentru un copil de vârstă şcolară. Este cea mai frecventă eroare şi cea mai costisitoare în timp. Clasele I–XII se echivalează la inspectoratul şcolar judeţean; CNRED se ocupă de diplome şi de calificări profesionale. — Să pleci din Franţa sau din Italia fără documentele de sfârşit de an şi fără certificatul care arată clasa frecventată. De la distanţă, un bulletin sau o pagella se obţine greu, iar fără ele se ajunge la procedura de examinare la toate disciplinele. — Să crezi că formularul standard multilingv rezolvă actele şcolare şi că apostila e la fel peste tot. Regulamentul (UE) 2016/1191 priveşte actele de stare civilă, nu situaţiile şcolare, iar pe lista CNRED Italia figurează la „se solicită Apostila de la Haga”, spre deosebire de Franţa, care este scutită. Apostila pe actele italiene se pune în Italia. — Să presupui că nu se dau examene de diferenţă. La limba şi literatura română, la istorie şi la geografie ele sunt regula, nu excepţia, iar la liceu, la schimbarea filierei sau a specializării, sunt obligatorii prin regulament. — Să ţii copilul acasă până se termină hârtiile. Regulamentul prevede înscrierea ca audient indiferent de momentul în care ceri şcolarizarea, iar învăţământul obligatoriu cuprinde şi liceul. — Să depui dosarul târziu şi să pierzi anul. Dosarul se depune în 30 de zile de la înscrierea ca audient, iar inspectoratul are 30 de zile calendaristice de la dosarul complet. Socoteşte înapoi din 7 septembrie 2026. — Să nu ceri decizia inspectoratului în scris. Fără atestat şi fără o comunicare scrisă nu poţi contesta nimic şi nu poţi dovedi la şcoală ce clase au fost echivalate. — Să plăteşti traduceri legalizate înainte de a întreba inspectoratul ce formă a documentelor cere. Metodologia lasă asta la latitudinea fiecărui judeţ; unele cer traducere autorizată pentru orice act, altele nu. — Să nu ceri grupele de acomodare. Sunt gratuite, prevăzute de lege pentru copiii care nu au fost înscrişi în sistemul românesc în ultimii doi ani, şi se acordă la cererea scrisă a părintelui.