Dreptul de şedere în Franţa pentru români: cele patru situaţii care contează

Răspuns rapid

Ca român, eşti cetăţean al Uniunii Europene. În Franţa nu ai nevoie de viză, de permis de şedere sau de titre de séjour. Primele 3 luni poţi sta oricum. După 3 luni, ca să ai drept de şedere legal, trebuie să te afli în una dintre patru situaţii: lucrezi (salariat sau pe cont propriu), studiezi cu asigurare şi resurse, ai resurse proprii şi asigurare de sănătate, sau eşti membru de familie al cuiva din primele trei. Asta contează enorm, pentru că aproape toate ajutoarele franceze (RSA, prime d'activité, APL, C2S, PUMa) verifică mai întâi dacă ai drept de şedere. E poarta prin care trece tot restul. Şi nicio sursă în română nu o explică.

Ce este

Dreptul de şedere (droit au séjour) este temeiul legal pe baza căruia un cetăţean UE locuieşte în Franţa mai mult de 3 luni. Vine din Directiva europeană 2004/38 şi e transpus în Franţa în CESEDA (Codul intrării şi şederii străinilor), Cartea II, articolele L233 şi R233. Ce trebuie înţeles de la început: nu e un document. Nu ţi-l dă nimeni. Nu se cere la prefectură. Îl ai sau nu îl ai, în funcţie de situaţia ta reală, şi îl dovedeşti atunci când o instituţie ţi-l cere. Service-Public spune textual: „Vous n'êtes pas obligé de posséder un titre de séjour”. Poţi cere unul dacă vrei, dar nu eşti obligat şi nu îţi dă drepturi în plus. Cele patru situaţii (CESEDA L233-1): 1. Lucrător. Ai o activitate profesională în Franţa, salariat sau independent. Nu există prag minim de ore sau de venit în lege; activitatea trebuie să fie reală şi efectivă, nu marginală. Un CDD de câteva ore pe săptămână poate fi suficient, dacă e real. 2. Student. Înscris la o instituţie acreditată, cu asigurare de sănătate şi cu resurse suficiente ca să nu devii „une charge pour le système d'aide sociale”. 3. Inactiv cu resurse. Nu lucrezi, dar ai asigurare de sănătate şi resurse suficiente. Pragul de referinţă este cuantumul RSA: Service-Public indică 651,69 € pe lună singur, 977,54 € în cuplu, la data verificării. Pensionarii intră aici. 4. Membru de familie. Soţ, partener înregistrat, copil sub 21 de ani sau în întreţinere, părinte în întreţinere al unei persoane din primele trei categorii. După 5 ani de şedere legală neîntreruptă dobândeşti dreptul de şedere permanentă. Din acel moment nu mai trebuie să dovedeşti nimic din cele patru. Se pierde doar după o absenţă de peste 2 ani consecutivi din Franţa.

Cine poate beneficia

Orice cetăţean român în Franţa. Întrebarea nu este dacă ai dreptul să stai (îl ai, 3 luni, fără condiţii), ci în ce categorie te încadrezi după 3 luni. În practică, pentru majoritatea românilor din Franţa, categoria este „lucrător”. Ce trebuie ştiut: — Statutul de lucrător se păstrează dacă îţi pierzi jobul involuntar. Regula, din CESEDA R233-7: dacă ai lucrat mai mult de un an şi eşti în şomaj involuntar constatat, păstrezi statutul de lucrător nelimitat, cu condiţia să fii înscris ca solicitant de loc de muncă la France Travail. Dacă ai lucrat mai puţin de un an şi eşti în şomaj involuntar, îl păstrezi 6 luni, cu aceeaşi condiţie de înscriere. — Îl păstrezi şi în incapacitate temporară de muncă (boală, accident) şi în formare profesională legată de activitatea anterioară. — Înscrierea la France Travail nu e un detaliu. Este condiţia legală. Fără ea, statutul se pierde şi, odată cu el, accesul la prestaţii. Situaţia mai delicată: cel care a venit să caute de lucru şi nu a găsit încă. Are drept de şedere ca solicitant de loc de muncă atâta timp cât caută efectiv şi are şanse reale de a fi angajat, dar în această situaţie CAF poate refuza RSA. Aceasta este zona unde practica instituţiilor variază cel mai mult.

Verifică situația mea

Răspunde sincer, în ordine: 1. Eşti în Franţa de mai puţin de 3 luni? Ai drept de şedere fără nicio condiţie. Dar multe prestaţii cer şi o durată minimă de rezidenţă, separat. 2. Lucrezi acum, salariat sau independent, cu activitate reală? Eşti lucrător. Aceasta e categoria cea mai solidă. 3. Ai lucrat şi ai pierdut jobul fără voia ta? Ai lucrat peste un an: păstrezi statutul nelimitat dacă te-ai înscris la France Travail. Sub un an: 6 luni, aceeaşi condiţie. Nu te-ai înscris? Înscrie-te acum; e singura condiţie. 4. Nu lucrezi şi nu ai lucrat, dar ai bani proprii (pensie, economii, venituri din România) peste ~652 € pe lună şi asigurare de sănătate? Eşti inactiv cu resurse. 5. Studiezi, cu asigurare şi resurse? Student. 6. Eşti soţul, copilul sau părintele în întreţinere al cuiva din categoriile 2–5? Membru de familie. 7. Eşti în Franţa legal de peste 5 ani neîntrerupt? Ai drept de şedere permanentă. Nu mai trebuie să dovedeşti nimic din cele de mai sus. Dacă nu te regăseşti în niciuna: eşti în zona în care instituţiile pot refuza prestaţii. Citeşte secţiunea despre refuz.

Documente necesare

Nu există un dosar de depus. Dovezile se cer de fiecare instituţie în parte, atunci când ceri ceva de la ea. Ce e bine să ai la îndemână, în funcţie de categorie: Lucrător: contractul de muncă, fişele de salariu recente, atestarea angajatorului; pentru independenţi: înregistrarea la URSSAF, dovezi de venit. Lucrător care a pierdut jobul: dovada că pierderea a fost involuntară (scrisoare de concediere, sfârşit de CDD, ruptură convenţională), dovada duratei muncii anterioare, şi mai ales atestarea înscrierii la France Travail. Inactiv cu resurse: extrase bancare, decizie de pensie, dovezi de venit; atestare de asigurare de sănătate (Carte Vitale, asigurare privată sau formularul S1 din România). Student: certificat de înscriere, asigurare, dovezi de resurse. Membru de familie: act de stare civilă care dovedeşte legătura (cu formular standard multilingv, fără apostilă), plus dovezile categoriei persoanei de care depinzi. Pentru toţi: act de identitate românesc valabil, dovadă de adresă în Franţa, şi, pentru perioadele mai lungi, orice dovedeşte continuitatea şederii (contracte de chirie, facturi, declaraţii de impozit).

Ce trebuie să faci, pas cu pas

Nu e o procedură cu paşi de depus. E o situaţie de menţinut şi de dovedit. Ce ai de făcut, concret: 1. Identifică-ţi categoria, cu lista de mai sus. Notează-ţi din ce dată eşti în ea. 2. Dacă eşti lucrător: păstrează fiecare fişă de salariu şi fiecare contract, de la început. Ele sunt dovada continuităţii tale. 3. Dacă îţi pierzi jobul: înscrie-te la France Travail imediat, înainte de orice altceva. Fără această înscriere, statutul de lucrător se pierde, iar cu el accesul la CAF, CPAM şi restul. 4. Dacă eşti inactiv cu resurse: asigură-te că ai o asigurare de sănătate în regulă (Carte Vitale sau S1 din România) şi păstrează dovezi de venit. 5. Când o instituţie îţi cere dovada dreptului de şedere: dă-le documentele categoriei tale, cu o scurtă explicaţie scrisă a situaţiei. Cere confirmare scrisă a primirii. 6. Dacă vrei, poţi cere la prefectură un titre de séjour „Citoyen UE/EEE/Suisse — toutes activités professionnelles” sau „non actif”. Nu e obligatoriu şi nu dă drepturi în plus, dar unii îl iau pentru că simplifică dialogul cu instituţiile. 7. După 5 ani: poţi cere la prefectură un titre de séjour permanent, tot opţional, dar util ca dovadă. 8. Notează-ţi orice plecare din Franţa mai lungă de 6 luni. Absenţele lungi întrerup continuitatea celor 5 ani şi, după dobândirea dreptului permanent, o absenţă de peste 2 ani îl pierde.

Cât durează

Dreptul de şedere se dobândeşte din prima zi a situaţiei (prima zi de muncă, prima zi de studii cu resurse etc.). Nu aştepţi nimic. Dreptul permanent: după 5 ani de şedere legală neîntreruptă. Păstrarea statutului de lucrător după pierderea jobului: nelimitat (peste un an de muncă) sau 6 luni (sub un an), cu înscriere la France Travail. Dacă ceri totuşi un titre de séjour la prefectură: termenele variază mult între departamente, de la câteva săptămâni la mai multe luni. Nu e o procedură care îţi blochează drepturile; le ai oricum.

Cât costă

Nimic. Dreptul de şedere nu se cumpără, nu se plăteşte, nu se taxează. Titre de séjour opţional pentru cetăţeni UE: gratuit (fără taxa de timbru care se aplică cetăţenilor din afara UE). Ce nu trebuie să plăteşti: niciun intermediar pentru „obţinerea dreptului de şedere”. Nu există aşa ceva. Oricine îţi vinde asta îţi vinde aer.

Ce se întâmplă după depunere

Nu există un „după depunere”, pentru că nu există depunere. Există menţinerea situaţiei. Ce se schimbă în timp: — dacă treci de la lucrător la şomer: păstrezi statutul dacă te înscrii la France Travail (6 luni sau nelimitat, după durata muncii); — dacă treci de la lucrător la inactiv fără resurse: pierzi dreptul de şedere şi, cu el, accesul la majoritatea prestaţiilor; nu se întâmplă automat nimic, dar următoarea instituţie care verifică te poate refuza; — după 5 ani: dreptul devine permanent şi necondiţionat. O dată pe an, verifică-ţi singur situaţia cu lista din secţiunea „Verifică-mi situaţia”. E mai ieftin decât să afli de la CAF.

Ce faci dacă este refuzat sau blocat

Refuzul nu vine niciodată ca „nu ai drept de şedere”, ci ca refuz al unei prestaţii: CAF refuză RSA sau APL, CPAM refuză PUMa, prefectura refuză un titre de séjour. Motivul indicat este de obicei „ne remplit pas les conditions de droit au séjour”. Ce faci: 1. Cere decizia în scris, cu temeiul legal exact. Instituţia este obligată să motiveze refuzul. 2. Verifică dacă te încadrezi în una dintre cele patru categorii la data refuzului. Cazurile cele mai des greşite de instituţii: lucrătorul care şi-a pierdut jobul şi este înscris la France Travail (păstrează statutul, R233-7); lucrătorul cu timp parţial (activitatea reală e suficientă, nu există prag legal); membrul de familie al unui lucrător. 3. Recurs graţios la instituţia care a refuzat, în 2 luni, în scris, cu dovezile şi cu citarea articolului: CESEDA L233-1 şi R233-7, Directiva 2004/38 art. 7. Pentru CAF, calea se numeşte recurs la Commission de recours amiable (CRA). 4. Dacă răspunsul e negativ sau nu vine în 2 luni (tăcerea = respingere), recurs la tribunalul administrativ, în 2 luni. 5. În paralel, sesizează Défenseur des droits (defenseurdesdroits.fr, gratuit). A intervenit în repetate rânduri pe exact această problemă şi a reamintit instituţiilor regula păstrării statutului de lucrător. Atenţie: sesizarea nu suspendă termenele de recurs. 6. Dacă nu te încadrezi în nicio categorie: refuzul este legal. Soluţia e schimbarea situaţiei (un contract de muncă, chiar parţial, real), nu contestaţia. Decizia finală aparţine instituţiei, sub controlul judecătorului administrativ.

Greșeli frecvente

— Să crezi că îţi trebuie titre de séjour. Nu. E opţional pentru cetăţenii UE şi nu dă drepturi suplimentare. — Să pierzi jobul şi să nu te înscrii la France Travail. E singura condiţie pentru a păstra statutul de lucrător, şi cea mai des ratată. — Să crezi că un contract cu puţine ore nu contează. Activitatea reală şi efectivă dă statutul de lucrător; nu există prag legal de ore. — Să nu păstrezi fişele de salariu şi contractele din primii ani. Sunt dovada continuităţii pentru cei 5 ani. — Să lipseşti din Franţa peste 6 luni într-un an fără să ştii că poate întrerupe continuitatea. — Să ceri RSA în primele luni, fără să fi lucrat, apoi să fii surprins de refuz. În acea situaţie, refuzul e conform legii. — Să accepţi refuzul verbal. Cere-l în scris, cu temei legal. Fără decizie scrisă nu poţi face recurs. — Să plăteşti pe cineva să-ţi „obţină dreptul de şedere”. Nu există un astfel de serviciu.

Surse oficiale

• Légifrance — CESEDA, partea reglementară, Livre II, Chapitre III — Séjour de plus de trois mois (R233-1 à R233-18)
• EUR-Lex (Uniunea Europeană) — Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere — art. 7 alin. (3)
• Service-Public (DILA, Guvernul Franţei) — Séjour de longue durée d'un Européen en France