Contractul de închiriere în Italia: de ce trebuie înregistrat şi cum îl înregistrezi tu, dacă proprietarul nu vrea

Răspuns rapid

În Italia, orice contract de închiriere de peste 30 de zile pe an trebuie înregistrat la Agenzia delle Entrate în 30 de zile de la semnare.

Ce este

Cine poate beneficia

Verifică situația mea

Documente necesare

Ce trebuie să faci, pas cu pas

Cât durează

Cât costă

Ce se întâmplă după depunere

Ce faci dacă este refuzat sau blocat

Înregistrarea nu se refuză, dacă documentele sunt complete şi taxele plătite. Blocajele reale sunt în altă parte: Proprietarul refuză să semneze un contract scris. Nu ai ce înregistra. Căi: cere-i o declaraţie de ospitalità (îl expune mai puţin fiscal decât un contract şi îţi dă titlu pentru reşedinţă); propune-i cedolare secca (nu plăteşte registro, iar 21% pe chirie e adesea mai puţin decât IRPEF); sau, dacă locuieşti acolo de fapt şi plăteşti chirie, o asociaţie de chiriaşi (SUNIA, SICET, UNIAT) te poate ajuta gratuit să ceri judecătorului constatarea contractului de fapt şi reducerea chiriei la cea legală. Legea 431/1998, art. 13, protejează chiriaşul cu contract nedeclarat. Proprietarul refuză să înregistreze contractul semnat. Înregistrezi tu. Nu ai nevoie de el. Obligaţia e solidară (art. 10 DPR 131/1986, textul unic al impozitului de înregistrare). Agenzia delle Entrate respinge depunerea. Motive: lipsesc datele cadastrale (cere-le proprietarului sau scoate o visura catastale, 1–2 €), RLI completat greşit (refă-l), plata făcută cu cod tribut greşit (se corectează). Nimic din acestea nu e un refuz de fond. Anagrafe respinge reşedinţa deşi ai contractul înregistrat. Atunci problema nu mai e contractul; vezi ghidul despre iscrizione anagrafica şi calea de contestaţie de acolo. Decizia finală aparţine instituţiei.

Greșeli frecvente

— Să accepţi „fără contract, e mai ieftin”. Chiria mai mică te costă reşedinţa, adică tot ce urmează după ea. Nu e mai ieftin. — Să crezi că înregistrarea e doar treaba proprietarului. E solidară. Dacă nu o face el, o faci tu. — Să aştepţi luni de zile ca proprietarul „să se ocupe”. După 30 de zile eşti în întârziere; după un an, sancţiunea creşte. — Să înregistrezi contractul şi să nu ceri ricevuta. Fără ea nu dovedeşti nimic la anagrafe. — Să plăteşti toată taxa şi să nu recuperezi jumătatea proprietarului. Contractul spune cine plăteşte cât; ai dreptul să-ţi recuperezi partea. — Să uiţi plata anuală de registro în regim ordinar. Sancţiuni, inutil. — Să nu comunici încetarea contractului la AdE. Rămâi „chiriaş” pe hârtie, cu efecte la ISEE şi la fisc. — Să înregistrezi un contract cu o chirie mai mică decât cea reală, la cererea proprietarului. E fraudă fiscală, şi tu semnezi.

Surse oficiale

• Agenzia delle Entrate — Atti e contratti di locazione — registrazione, imposte, cedolare secca
• Ministero dell'Interno — DAIT — Circolare DAIT n. 14/2014 — titolo di occupazione dell'alloggio nella dichiarazione di residenza (art. 5 D.L. 47/2014)
• Normattiva — Istituto Poligrafico e Zecca dello Stato — Legge 30 dicembre 2004, n. 311, art. 1 comma 346 — nulitatea contractelor de locaţiune neînregistrate
• Agenzia delle Entrate — Registrazione di un nuovo contratto — quanto si paga (regime ordinario)