Contul bancar în Italia: contul de bază (conto di base) şi ce faci dacă banca te refuză

Conto di pagamento con caratteristiche di base („conto di base”) — d.lgs. 1° settembre 1993, n. 385 (Testo unico bancario), art. 126-noviesdecies – 126-vicies sexies, introduse prin d.lgs. 15 marzo 2017, n. 37 (transpunerea Directivei 2014/92/UE); decreto del Ministro dell'economia e delle finanze 3 maggio 2018, n. 70

Verificat la 19.08.2026

Regulă aplicată diferit de la caz la caz

Regula de drept este limpede: art. 126-noviesdecies din TUB spune că orice consumator care locuieşte legal în Uniunea Europeană poate deschide un conto di base, fără discriminare şi indiferent de locul de reşedinţă, iar art. 126-vicies limitează motivele de refuz la două (nu îndeplineşti condiţia de şedere legală sau ai deja în Italia un cont care îţi dă serviciile din Allegato A), plus obligaţiile antispălare. În practică, multe agenţii bancare cer nou-veniţilor certificat de rezidenţă, contract de muncă, fişe de salariu sau chiar permesso di soggiorno şi nu menţionează niciodată contul de bază, propunând în loc un pachet cu comision lunar. Ghidul spune regula de drept, marchează explicit unde practica se abate şi arată calea de reclamaţie. Nerespectarea art. 126-vicies este sancţionabilă de Banca Italiei conform art. 144 din TUB.

Răspuns rapid

Ai ajuns în Italia şi îţi trebuie un cont: pentru salariu, pentru chirie, pentru plăţile de la INPS.

Ce este

Cine poate beneficia

Verifică situația mea

Documente necesare

Ce trebuie să faci, pas cu pas

Cât durează

Cât costă

Ce se întâmplă după depunere

Ce faci dacă este refuzat sau blocat

Refuzul poate să vină în două forme. Cel legal: nu îndeplineşti condiţia de şedere legală în UE, ai deja în Italia un cont cu serviciile de bază, sau banca nu poate finaliza verificările antispălare (act expirat, identitate neclară, refuzul tău de a răspunde la întrebările obligatorii). Cel nelegal, mult mai frecvent: „nu avem residenza”, „fără contract de muncă nu se poate”, „nu deschidem conturi pentru clienţi noi străini”. Ce faci, în ordine: 1. Cere refuzul în scris. Banca trebuie să te informeze imediat şi cel târziu în 10 zile lucrătoare de la cerere, în scris şi fără costuri, cu motivele exacte şi cu indicarea căilor de reclamaţie, a posibilităţii de a trimite un esposto la Banca Italiei şi a sistemelor de soluţionare extrajudiciară. Excepţie: motivele nu se comunică atunci când ar intra în conflict cu ordinea publică ori cu regulile antispălare — în acel caz primeşti refuzul, nu şi explicaţia. 2. Fă reclamaţie scrisă la Ufficio Reclami al băncii (prin PEC sau scrisoare recomandată, ca să ai dovada datei). Descrie faptele, cere expres deschiderea contului de bază şi citează art. 126-noviesdecies şi 126-vicies din TUB. Banca are 60 de zile să răspundă. 3. Dacă nu răspunde sau răspunsul nu te mulţumeşte, depune ricorso la Arbitro Bancario Finanziario. Condiţii verificate: reclamaţia prealabilă este obligatorie; ricorso nu se mai poate depune după 12 luni de la data reclamaţiei; costă 20 €, se poate face fără avocat, iar dacă ABF îţi dă dreptate banca îţi restituie cei 20 € şi varsă 200 € pentru cheltuielile procedurii. ABF judecă litigii de orice valoare când ceri recunoaşterea unui drept, iar cererile de bani se judecă până la 200.000 €. Decizia nu este obligatorie ca o hotărâre judecătorească, dar neexecutarea ei se publică, ceea ce cântăreşte în practică. 4. În paralel poţi trimite un esposto la Banca Italiei. Nu îţi rezolvă cazul individual ca ABF, dar alimentează supravegherea; nerespectarea art. 126-vicies este sancţionabilă conform art. 144 din TUB. 5. Instanţa civilă rămâne ultima cale. Pentru contractele bancare, parcurgerea procedurii la ABF ţine loc de condiţie de procedibilitate a acţiunii, ca alternativă la medierea din d.lgs. 28/2010. Pentru paşi, termene şi cine te ajută gratuit, vezi ghidul despre căile de atac în Italia. 6. Cât timp durează procedura, nu rămâne fără cont: poţi depune cerere la altă instituţie, inclusiv la Poste Italiane, care are aceeaşi obligaţie legală. Un refuz la o bancă nu împiedică cererea la alta. Decizia finală aparţine băncii, care rămâne cea care semnează sau nu contractul; regula, termenele şi sancţiunile sunt însă ale statului, iar controlul îl fac Banca Italiei, ABF şi instanţa.

Greșeli frecvente

— Să accepţi un pachet scump când ţi-ar ajunge contul de bază. Multe agenţii propun din start un conto corrente cu abonament lunar, asigurare şi card premium. Dacă îţi trebuie salariul, chiria şi câteva plăţi pe lună, cere contul de bază şi compară cele două documente de costuri înainte de semnare. — Să dai angajatorului un IBAN străin şi apoi să aştepţi salariul. Regula europeană este de partea ta: un cont dintr-o altă ţară din zona SEPA nu poate fi refuzat pe motiv că nu este în ţara celeilalte părţi. Practica e alta: programele de salarizare ale unor firme mici resping IBAN-urile care nu încep cu IT, iar plata întârzie. Cum insişti: cere în scris (e-mail către administraţia firmei) acceptarea IBAN-ului, cu trimitere la interdicţia discriminării după IBAN în zona SEPA; dacă blocajul continuă, semnalează situaţia autorităţii competente din ţara plătitorului. Dacă ai nevoie de bani luna aceasta, deschide în paralel un cont italian: ai dreptate şi tot nu ai salariul nu e o poziţie confortabilă. — Să crezi că INPS refuză IBAN-urile străine. Nu le refuză, dar pentru un cont din zona SEPA din afara Italiei cere formularul MV70, „Identificazione finanziaria Area SEPA”, semnat de tine, cu ştampila şi semnătura băncii ori cu un extras de cont ataşat. Contul trebuie să fie pe numele beneficiarului prestaţiei. Fără acest pas, plata rămâne în aşteptare şi pare o respingere. — Să pleci de la bancă fără refuzul în scris. Fără el nu ai nici reclamaţie, nici ricorso la ABF, nici dată de la care curg termenele. Cere-l pe loc, chiar dacă ţi se spune că „aşa ceva nu se dă”. — Să ignori situaţia anuală a costurilor. „Riepilogo delle spese” arată tot ce ţi s-a debitat într-un an. Cei care nu o citesc descoperă după doi ani comisioane lunare pe un cont pe care îl credeau ieftin. — Să uiţi termenul de 31 mai. Dacă ai contul gratuit pe ISEE sau pe pensie şi nu comunici valoarea la timp, banca reia debitarea cheltuielilor şi a taxei de timbru de la 1 ianuarie. Ai însă două luni ca să te retragi fără costuri dacă pierzi scutirea. — Să mergi la bancă înainte de a avea codice fiscale. Este cauza numărul unu a drumurilor pierdute în primele săptămâni în Italia. — Să te bazezi doar pe o bancă din aplicaţie, cu IBAN dintr-o altă ţară. Merge pentru încasări şi plăţi curente, dar pentru plata online a unui F24 prin serviciile Agenziei delle Entrate îţi trebuie un cont la o bancă convenţionată cu Agenzia sau la Poste Italiane; iar unele agenţii, proprietari şi furnizori încă tratează IBAN-ul străin cu suspiciune. — Să declari că nu ai alt cont în Italia când, de fapt, ai. Declaraţia este pe proprie răspundere, iar informaţia falsă determinantă îi dă băncii dreptul de reziliere cu efect imediat.