Chestionarul ANAF de rezidenţă fiscală, cu 30 de zile înainte să pleci din România

Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România (formular Z017, anexa nr. 2) — Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1099/2016; Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. 7 pct. 28, art. 59 şi art. 230

Verificat la 19.08.2026

Regulă aplicată diferit de la caz la caz

Regula de drept este limpede: art. 3 şi art. 19 din Ordinul nr. 1099/2016 cer depunerea formularului cu 30 de zile înaintea plecării, iar art. 20 alin. (3) obligă organul fiscal să notifice în 15 zile. Practica se abate în două puncte. Întâi, termenul: cei mai mulţi români află de acest formular după ce au plecat, iar termenul de 30 de zile înainte devine imposibil de respectat; ANAF acceptă depunerea şi ulterior, cu contravenţia şi înscrierea în cazierul fiscal aferente, dar nu există o procedură separată de regularizare, ci acelaşi formular. Al doilea punct: natura juridică a notificării. Ea nu stabileşte sume şi nu este o decizie de impunere, aşa că nu este clar în toate cazurile dacă se contestă pe calea din Codul de procedură fiscală sau pe cea din Legea nr. 554/2004; ghidul descrie ambele căi şi termenele lor. Decizia aparţine ANAF, sub controlul instanţei de contencios administrativ.

Răspuns rapid

Dacă pleci din România şi vei sta în străinătate mai mult de 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive, legea îţi cere să înregistrezi la ANAF, cu 30 de zile ÎNAINTE de plecare, formularul „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” — Z017 în nomenclatorul ANAF, anexa nr.

Ce este

Cine poate beneficia

Verifică situația mea

Documente necesare

Ce trebuie să faci, pas cu pas

Cât durează

Cât costă

Ce se întâmplă după depunere

Ce faci dacă este refuzat sau blocat

Mai întâi, ce înseamnă aici „refuz”. Rar ţi se refuză primirea formularului. De obicei nemulţumirea vine din conţinutul notificării: ANAF stabileşte că păstrezi obligaţia fiscală integrală în România, deşi tu te consideri rezident în Franţa sau în Italia. Sau vine mai târziu, sub forma unei decizii de impunere pentru ani în care nu ai declarat nimic. Ce faci, în ordine: 1. Cere totul în scris. Notificarea se emite în scris, într-un exemplar care îţi este transmis; dacă nu a ajuns, cere un duplicat, pe care organul fiscal îl poate elibera la cerere, cu menţiunea „duplicat”. Fără act comunicat nu curge niciun termen şi nu poţi contesta nimic. 2. Completează dosarul înainte de a contesta. Cea mai eficientă cale nu este juridică, ci probatorie: depune un formular nou, cu informaţii actualizate, şi anexează certificatul de rezidenţă fiscală emis de administraţia franceză sau italiană. Ordinul nr. 1099/2016 prevede că, în acest caz, organul fiscal emite o notificare nouă şi o anulează pe cea precedentă. În multe cazuri, aici se termină problema. 3. Contestaţia administrativă. Împotriva unui act administrativ fiscal — tipic, o decizie de impunere — se depune contestaţie la organul fiscal emitent în termen de 45 de zile de la data comunicării actului, sub sancţiunea decăderii (art. 270 alin. (1) din Codul de procedură fiscală). Dacă actul nu conţine menţiunea privind posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere şi organul la care se depune, contestaţia poate fi depusă în 3 luni de la comunicare (art. 270 alin. (4)). Contestaţia se face în scris şi cuprinde datele de identificare, obiectul, motivele de fapt şi de drept, dovezile şi semnătura. 4. Atenţie la natura notificării. Notificarea de rezidenţă nu este o decizie de impunere şi nu stabileşte sume. Dacă organul fiscal susţine că nu este act administrativ fiscal contestabil în procedura de la art. 268 şi următoarele din Codul de procedură fiscală, calea rămâne cea generală din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: plângere prealabilă la autoritatea emitentă în 30 de zile de la comunicare, apoi acţiune la secţia de contencios administrativ a tribunalului în 6 luni. Depune contestaţia în termenul cel mai scurt aplicabil situaţiei tale şi cere expres, în cuprinsul ei, recalificarea căii de atac dacă e cazul. 5. Instanţa. Decizia de soluţionare a contestaţiei se atacă la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă (art. 281 alin. (2)). Dacă ANAF nu soluţionează contestaţia în 6 luni de la depunere, te poţi adresa direct instanţei de contencios administrativ pentru anularea actului (art. 281 alin. (5)). 6. Procedura amiabilă. Când ambele state te consideră rezident şi criteriile din convenţie nu tranşează, convenţiile prevăd articolul „Procedura amiabilă”, iar Codul de procedură fiscală îl reia la art. 282. Autorităţile competente ale celor două state rezolvă cazul între ele. Se cere printr-o solicitare adresată autorităţii competente, la Ministerul Finanţelor; verifică procedura curentă pe anaf.ro. 7. Dacă ai plecat acum ani şi nu ai depus nimic. Formularul se depune tot, oricât ar fi trecut — ANAF spune explicit, în ghidul său, că cei care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative sub vechiul ordin (nr. 74/2012) rămân obligaţi la depunerea chestionarelor. Depune Z017 acum, cu data reală a plecării, cu certificatul de rezidenţă fiscală străin pentru anii în care îl poţi obţine, şi în paralel pune la punct declaraţiile unice pentru anii neprescrişi. Aşteaptă-te la un dialog, nu la o soluţie instantanee: ANAF poate cere clarificări şi documente suplimentare, cu traducere autorizată. Depunerea târzie atrage contravenţia şi înscrierea în cazierul fiscal, dar opreşte acumularea şi îţi construieşte dovada. Pentru sumele deja stabilite, cere eşalonare la plată sau, dacă e cazul, aplicarea facilităţilor fiscale în vigoare — verifică-le pe anaf.ro, se schimbă des. Decizia finală aparţine ANAF, sub controlul instanţei de contencios administrativ. Ce poţi controla tu este calitatea dovezilor: certificat de rezidenţă fiscală din statul-gazdă, contract de muncă, locuinţă, familie, şcoala copiilor, asigurare de sănătate acolo.

Greșeli frecvente

— Să pleci şi să nu depui nimic, crezând că statul român află singur. Nu află. Domiciliul din buletin a rămas în România, iar în lipsa chestionarului rămâi rezident fiscal român cu obligaţie fiscală integrală. — Să confunzi cele două chestionare. Z017 se depune la PLECARE, cu 30 de zile înainte. Z015 se depune la SOSIRE, în 30 de zile de la împlinirea celor 183 de zile de prezenţă în ţară. Depus greşit, formularul nu produce efectul dorit. — Să amâni depunerea până obţii certificatul de rezidenţă fiscală francez sau italian. ANAF spune expres să completezi formularul înaintea deplasării, cu informaţiile cunoscute atunci, şi să depui un formular nou, actualizat, când obţii certificatul. — Să crezi că depunerea la ANAF îţi dă automat rezidenţa în celălalt stat. Sunt două sisteme diferite. Rezidenţa în Franţa sau în Italia se dobândeşte după regulile lor, iar dovada ei este certificatul emis de administraţia lor fiscală. — Să crezi că, existând convenţie de evitare a dublei impuneri, nu mai ai nimic de declarat în România. Convenţia previne dubla impozitare; ea nu şterge obligaţia de a depune declaraţia unică cât timp eşti rezident fiscal român. Zero de plată nu înseamnă zero de declarat. — Să te bazezi pe „convenţia cu Italia din 1977”. Aceea s-a aplicat până la 31 decembrie 2017. Convenţia în vigoare este cea semnată la Riga în 2015, ratificată prin Legea nr. 28/2016 şi aplicabilă de la 1 ianuarie 2018. — Să numeri cele 183 de zile pe an calendaristic. Regula este „în orice interval de 12 luni consecutive”. Multe plecări de toamnă intră în prag fără ca titularul să realizeze. — Să trimiţi documentele străine fără traducere autorizată în română. Documentele netraduse nu se iau în considerare dacă organul fiscal a cerut traducerea şi nu ai furnizat-o. — Să iei paşaportul CRDS crezând că înlocuieşte chestionarul fiscal, sau invers. Sunt proceduri distincte, la autorităţi distincte. Iar predarea cărţii de identitate poate să îţi închidă accesul la SPV, tocmai canalul prin care ai depune formularul. — Să nu păstrezi dovada depunerii. Numărul şi data înregistrării la organul fiscal, recipisa SPV sau confirmarea de primire sunt singurul lucru care demonstrează, peste ani, că ţi-ai îndeplinit obligaţia la timp. — Să nu anunţi schimbările ulterioare. Art. 11 din Ordinul nr. 1099/2016 pune în sarcina ta obligaţia de a comunica organului fiscal orice schimbare care poate modifica rezidenţa.