Carte electronică de identitate pentru cei cu domiciliul în străinătate: ce spune legea şi ce se poate face în realitate

Carte electronică de identitate (CEI) pentru cetăţenii români fără domiciliu în România — O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, modificată prin O.U.G. nr. 17/2025 (Monitorul Oficial, 27 martie 2025), adoptată în urma hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 22 februarie 2024 în cauza C-491/21

Verificat la 19.08.2026

Regulă aplicată diferit de la caz la caz

Acesta este cel mai mare decalaj între lege şi practică din tot catalogul. Din 27 martie 2025, legea permite unui cetăţean român fără domiciliu în România să ceară o carte electronică de identitate, iar Ministerul Afacerilor Interne a anunţat public asta pe 28 martie 2025. La 3 decembrie 2025, Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor scria în întrebările frecvente că „mecanismul de emitere a cărţii electronice de identitate pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate este în curs de implementare”. La 15 iulie 2026, MAI a publicat o precizare în care spune că şi-a îndeplinit partea tehnică, că testele funcţionale pentru preluarea cererilor prin Ministerul Afacerilor Externe s-au încheiat la 3 aprilie 2026, dar că operaţionalizarea serviciului la ambasade şi consulate este responsabilitatea MAE şi nu s-a produs încă. La data verificării acestui ghid, 19 august 2026, documentul nu se elibera. În acelaşi timp, pagina oficială carteadeidentitate.gov.ro afirmă că CEI se poate cere la misiunile diplomatice şi oficiile consulare. Ghidul spune ce prevede legea, ce se emite efectiv şi de unde vine blocajul.

Răspuns rapid

Din 27 martie 2025, legea românească permite unui cetăţean român fără domiciliu în România să ceară o carte electronică de identitate. Modificarea a venit prin O.U.G. nr.

Ce este

Cine poate beneficia

Verifică situația mea

Documente necesare

Ce trebuie să faci, pas cu pas

Cât durează

Cât costă

Ce se întâmplă după depunere

Ce faci dacă este refuzat sau blocat

Trebuie făcută o distincţie de la început. Astăzi, refuzul de a-ţi elibera o carte electronică de identitate cu domiciliul în străinătate nu este o abuzivitate a funcţionarului de la ghişeu: serviciul nu este operaţional, iar DGEP a spus-o public. Ce poţi obţine este un răspuns scris, care fixează situaţia şi îţi deschide căile legale. 1. Cere răspunsul în scris. Nu accepta un „nu se poate” la ghişeu. Depune o cerere înregistrată, cu număr, prin registratură sau prin poştă cu confirmare de primire, la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor ori la Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor. Scrie clar ce ceri, invocă O.U.G. nr. 97/2005 modificată prin O.U.G. nr. 17/2025 şi hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 22 februarie 2024, cauza C-491/21, şi cere temeiul legal al refuzului şi termenul estimat de operaţionalizare. 2. Petiţia. Autoritatea este obligată să răspundă în 30 de zile de la înregistrare, potrivit O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor. Termenul poate fi prelungit cu cel mult 15 zile, cu justificare. Tăcerea peste acest termen este ea însăşi o problemă pe care o poţi invoca mai departe. 3. Plângerea prealabilă. Dacă răspunsul este un refuz sau nu vine, depui plângere prealabilă la autoritatea emitentă, în 30 de zile de la comunicarea actului, potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Ataşează copia cererii, dovada depunerii şi răspunsul primit. 4. Contenciosul administrativ. Dacă nici aşa nu se rezolvă, acţiune la secţia de contencios administrativ a tribunalului, în termen de 6 luni. Poţi ataca atât refuzul expres, cât şi refuzul nejustificat de a soluţiona cererea şi tăcerea administrativă. Argumentul de fond este cel din cauza C-491/21: un stat membru care emite cărţi de identitate valabile ca documente de călătorie nu poate refuza eliberarea lor unui cetăţean propriu doar pentru că acesta îşi are domiciliul în alt stat membru. 5. În paralel şi gratuit: Avocatul Poporului, care poate cere explicaţii autorităţii. Sesizarea nu suspendă termenele de mai sus, deci nu o folosi în locul lor. 6. Pentru partea consulară, scrie şi Departamentului Consular al Ministerului Afacerilor Externe. Precizarea MAI din 15 iulie 2026 spune explicit că operaţionalizarea la ambasade şi consulate revine MAE; acolo este blocajul comunicat public. 7. Fii realist cu ce poate obţine o acţiune în instanţă. Poate constata nelegalitatea unui refuz şi poate obliga autoritatea să soluţioneze cererea. Nu poate construi peste noapte infrastructura informatică lipsă. Dacă ai nevoie urgentă de un act de identitate românesc, calea rapidă rămâne cartea de identitate provizorie pe reşedinţă sau restabilirea domiciliului în România. Decizia finală aparţine Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor, sub controlul instanţei de contencios administrativ.

Greșeli frecvente

— Să iei paşaportul CRDS fără să ştii că, odată cu el, predai cartea de identitate. Este scris în procedura Direcţiei Generale de Paşapoarte, dar mulţi află la ghişeu, în ziua ridicării. Nu există variantă cu paşaport CRDS şi buletin românesc în acelaşi timp. Vezi ghidul despre paşaportul CRDS. — Să crezi că, din moment ce legea s-a schimbat în martie 2025, documentul se şi eliberează. Legea şi practica sunt două lucruri diferite, iar aici distanţa dintre ele se măsura, la verificare, în 17 luni. — Să laşi actul de identitate să expire cât eşti plecat, fără plan. Consulatul nu îl poate reînnoi. Rămâi fără act valabil în ţară, iar ROeID se opreşte odată cu el. — Să presupui că un consulat poate emite carte de identitate. Poate primi cererea pentru primul act de identitate şi, în cazurile permise de lege, cererea prin împuternicit cu procură specială — dar rezultatul este actul model 1997, fără cip, nu cartea electronică. — Să predai buletinul înainte de a-ţi valida contul pe HUB Servicii MAI şi de a verifica dacă ai un card bancar românesc funcţional. Este economia de o oră care costă ani de drumuri la consulat. — Să plăteşti un intermediar pentru „carte electronică de identitate pentru diaspora”. La data verificării documentul nu se emitea în această situaţie; nimeni nu îl poate obţine, cu bani sau fără. — Să confunzi domiciliul cu reşedinţa şi cu rezidenţa fiscală. Poţi locui de zece ani în Italia şi să ai în continuare domiciliul în România, cu buletin valabil. Reşedinţa declarată în România nu îţi mută domiciliul înapoi. — Să crezi că, prin cartea de identitate provizorie, îţi recuperezi funcţiile buletinului electronic. Nu are cip: nu deschide ROeID, nu semnează electronic, nu serveşte la călătorie şi durează cel mult un an. — Să declari o reşedinţă sau un domiciliu la o adresă la care nu locuieşti, doar ca să obţii documentul. Declaraţia găzduitorului şi extrasul de carte funciară se verifică, iar declaraţiile necorespunzătoare adevărului în faţa autorităţilor atrag răspundere.