Adeverinţa de vechime şi stagiul de cotizare: ce faci dacă angajatorul nu mai există

Adeverinţă privind stagiul de cotizare realizat în sistemul public de pensii, emisă de CNPP prin casele teritoriale de pensii (Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii); dovada vechimii în muncă realizate până la 1 aprilie 2001 — carnetul de muncă şi, în lipsa lui, adeverinţe eliberate de angajatori, deţinători legali de arhivă sau operatori economici autorizaţi de Arhivele Naţionale (Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, modificată prin Legea nr. 26/2023)

Verificat la 19.08.2026

Răspuns rapid

Viaţa ta de muncă în România se dovedeşte astăzi cu două lucruri diferite, care nu se suprapun.

Ce este

Cine poate beneficia

Verifică situația mea

Documente necesare

Ce trebuie să faci, pas cu pas

Cât durează

Cât costă

Ce se întâmplă după depunere

Ce faci dacă este refuzat sau blocat

Casa de pensii îţi răspunde că „nu figuraţi cu stagiu” pentru o perioadă. Nu e un refuz, e o constatare: perioada nu e în baza de date. Dacă e anterioară lui 1 aprilie 2001, e normal; dovada o faci cu carnetul de muncă sau cu adeverinţe. Dacă e ulterioară şi tu ai lucrat cu contract, înseamnă că angajatorul nu a depus declaraţia nominală. Cere adeverinţă de la angajator sau de la arhiva lui şi depune-o. Perioada nu apare pentru că angajatorul nu a plătit contribuţiile. Distinge cele două situaţii. Dacă angajatorul a declarat, dar nu a virat banii, legea vorbeşte despre perioade pentru care contribuţia s-a datorat, nu neapărat s-a şi plătit — Legea nr. 360/2023 recunoaşte ca stagiu de cotizare perioadele de vechime realizate până la 1 aprilie 2001 pentru care s-a datorat contribuţie de asigurări sociale. Dacă angajatorul nu a declarat nimic şi nu există nici contract, nici stat de plată, nu există nici perioadă. Pentru munca nedeclarată în Italia există o cale specifică — vezi ghidul despre contribuţiile neplătite şi munca la negru în Italia; pentru România, calea rămasă este instanţa. Deţinătorul arhivei nu răspunde sau depăşeşte cele 60 de zile calendaristice. Trimite o revenire scrisă, cu recomandată şi confirmare de primire, invocând termenul legal, apoi sesizează Arhivele Naţionale, care autorizează operatorii şi le poate retrage autorizaţia. Nu se găseşte nicio arhivă. Cere în scris un răspuns negativ motivat de la Arhivele Naţionale şi de la operatorii verificaţi. Cu aceste răspunsuri, poţi introduce o acţiune în instanţă pentru reconstituirea vechimii în muncă, cu martori care au lucrat în aceeaşi unitate şi cu orice înscris parţial. Este o procedură lungă, dar este singura când documentele nu mai există fizic. Adeverinţa e refuzată la valorificare de casa de pensii („nu respectă modelul”, „nu indică temeiul documentar”, „nu conţine sporurile”). Cere în scris ce anume lipseşte şi întoarce-te la emitent cu acea listă. Nu retrimite aceeaşi hârtie de două ori. Decizia de pensie a fost deja emisă fără perioada lipsă. Contestă decizia la instanţa competentă, în termenul înscris pe decizie — în general 45 de zile de la comunicare; verifică termenul exact tipărit pe decizia ta, pentru că depăşirea lui închide calea. În paralel, poţi cere recalcularea pensiei după ce obţii adeverinţa care lipsea. În toate cazurile: petiţie scrisă la casa judeţeană, apoi la CNPP, şi, dacă tăcerea continuă, sesizare la Avocatul Poporului. Decizia finală aparţine casei teritoriale de pensii, sub controlul instanţei; rolul tău este să îi pui pe masă documentul care lipseşte.

Greșeli frecvente

— Să laşi carnetul de muncă la un fost angajator. Carnetele trebuiau predate titularilor până la 30 iunie 2011, dar multe au rămas prin sertare şi prin Inspectoratele Teritoriale de Muncă. Al tău este documentul tău: cere-l acum, cât firma încă există şi cât ITM-ul îl mai are. — Să presupui că întreaga viaţă de muncă e în calculatorul casei de pensii. Evidenţa electronică începe la 1 aprilie 2001 şi se sprijină pe declaraţiile depuse de angajatori. Perioadele mai vechi nu sunt, ca regulă, acolo. — Să descoperi golul în ziua în care depui cererea de pensie. Atunci ai nevoie de arhive care poate nu mai există şi de termene de 45–60 de zile pe care nu le mai ai. Verificarea făcută la 40 de ani costă un e-mail; la 65 costă luni de zile. — Să pleci definitiv din România fără să fi verificat şi fără să fi lăsat o procură cuiva. De la distanţă totul se poate, dar mai greu şi mai lent. — Să plăteşti un intermediar pentru adeverinţa de stagiu. Casa de pensii o emite pe baza unei cereri şi a unei copii de buletin, prin e-mail. — Să accepţi fără întrebări orice tarif cerut de un operator privat de arhivă. Cere tariful în scris şi întreabă casa de pensii şi Arhivele Naţionale care e plafonul aplicabil. — Să ceri o adeverinţă folosind denumirea de azi a fostei firme, nu pe cea din perioada în care ai lucrat. Arhivele sunt organizate pe denumirile istorice; o cerere cu numele greşit se întoarce fără rezultat. — Să trimiţi copii acolo unde se cere originalul. CNPP cere adeverinţele în original pentru dovedirea stagiului anterior lui 2001. — Să crezi că instituţia franceză sau italiană „vede oricum tot” prin EESSI. Vede ce a înregistrat România. Golul rămâne invizibil pentru ea şi vizibil doar pentru tine.